Mie recunosc ca mi s-a intamplat sa afirm ceva si, ulterior, gandindu-ma, sa realizez ca nu eu eram cea care spunea ceea ce imi iesea pe gura. Ma trezeam sustinand o idee care nu era de fapt a mea, o idee care nu era trecuta prin propriul filtru. Erau informatii luate de-a gata de la altii, asupra carora nu meditasem in prealabil.
Ce bine insa ca mai exista si revelatia! M-a izbit ca un fulger si am devenit constienta de ce mi se intampla. Am suferit un soc cand am realizat si am ales sa zic STOP.
Nu am izbutit sa controlez instantaneu ce mi se intampla, am avut ceva de munca. Treptat am ajuns sa fiu din ce in ce mai constienta de mine. La inceput observam "gogoasa" imediat dupa ce aceasta iesea. Ulterior am ajuns sa-mi dau seama in timp ce o comiteam si apoi am ajuns sa controlez din ce in ce mai mult inertiile astea care nu faceau nicidecum parte din mine.
Odata cu observarea acestui aspect la mine, am inceput sa observ cand li se intampla si altora. Exemplu: "E foarte bine scrisa cartea X" sau "E foarte prost scriitorul Y" (afirmatii facute cu foarte multa convingere.) Si culmea! Nu au citit nici cartea X si nici pe scriitorul Y!
De cele mai multe ori importam idei de la oameni carora le acordam destul de mult credit si luam de buna informatia primita. Ce este si mai trist e ca "obiceiul" se aplica si mai departe, la chestiuni mai importante, de profunzime, care ajung astfel sa fie tratate cu o imensa superficialitate. Asta ne saraceste incontestabil. Gandind cu propria minte si simtind cu propriul suflet ne putem doar imbogati!!!
Mai mult decat atat, adesea imprumutam caracteristici ale omului a carui idee exprimam si atunci e si mai usor de observat cum sunt alte voci care vorbesc, de fapt, prin noi. Imprumutam gesturi, tonalitate vocala s.a., intr-un cuvant, nu mai suntem NOI. (Cand omul gandeste are un timp in care preia, proceseaza, opteaza si actioneaza si asta se vede cu ochiul liber - daca ai interesul de a observa.)
Ideea ar cam fi ca... insusirea ideilor altora fara o analiza precedenta, pur si simplu ne impiedica din evolutie, atat intelectual, cat si moral sau spiritual.
E mai de pret sa spui o prostie gandita de tine si sa ti-o asumi fiind deschis catre nou, decat sa vii cu ceva neautentic care de fapt nu te reprezinta. De ce sa fim atat de impersonali?! Doar ca sa parem inteligenti? Oare merita pretul? E mai sanatos sa iti asumi ceea ce esti tu si sa cauti in adancurile propriului sine care cu siguranta are ATAT DE MULTE lucruri minunate de aratat lumii, decat sa apartii turmei.
Asta e parerea mea. Hai sa fim noi insine, sa ne bucuram si sa ne exploram propriul potential si sa avem curajul de a ne arata pe noi insine in toata splendoarea noastra! :)
Anti-astenie de primavara
