Fuga in virtualul internetului

Sau daca vrei o varianta – cine este el, internetul, pentru tine?

Eu am sa ma rezum la o singura situatie – functia de fuga. Un pacient spunea: ”Acum cand se apropie sarbatorile de iarna, ma gandesc ca iar o sa stau in fata calculatorului, fiind singur si cum nu mai este nimic de facut in general, cand mai toate institutiile sunt inchise si nu prea mai am activitate ma duc sa ma refugiez in jocuri, pe diferite site-uri”.

Sunt cuvintele unui barbat, dar cred ca sunt valabile pentru oricine utilizeaza internetul si computerul. El lasa sa se inteleaga ca pentru el computerul este un loc de refugiu, de retragere, in absenta unei umpleri a timpului cu diferite activitati. Si umplerea si computerul par sa joace acest rol al locului de fuga din fata unei realitati psihologice evidente – sentimentul de singuratate.

Un om aduce in discutie partea nevazuta si nu prea discutata a sarbatorilor. Cand toata lumea sarbatoreste, cand toata lumea este plina de entuziasm, printre voi sunt oameni care resimt aceste lucruri – aceasta singuratate, suferinta, sentiment de izolare si neputinta. Acestor stari, internetul le raspunde oferindu-le un loc de fuga. Nu te mai uiti in jur sa vezi ca nu mai e nimeni in jurul tau, ci stai discutand de la avatar la avatar. Nu mai simti atat de dureros suferinta, pentru ca atentia iti este alocata urmatoarei mutari de la jocul favorit. Nu te mai simti izolata pentru ca citesti bancuri pe net. Nu te mai simti neputincioasa pentru ca internetul iti propune sute de articole pe orice tema vrei.

El nu poate sa fie o persoana, dar poate crea iluzia unei relatii cu tine, cu oamenii, cu viata. Are aceasta functie noua de a fi o masca pe care o porti pentru a ascunde singuratatea. Ca aceasta masca se numeste avatar mai putin conteaza, putem spune impreuna cu S. Tisseron. Vin sarbatorile, iti pui masca si intri intr-o lume intermediara intre imaginar si real. Aceasta poate sa fie functia cea mai importanta pentru tine a internetului, orice preferinta de site-uri ai avea.

Daca lucrurile stau asa, atunci putem vorbi despre o persoana care sufera. Aceasta suferinta nu poate sa fie inlocuita de lumea virtuala dar poate sa fie adusa in discutie si prin aceasta modalitate virtuala. Dar suferinta se regaseste in lumea reala, in faptul ca in istoria ta ai intalnit stari de singuratate sau ai fost un bebelus cu care parintii nu prea s-au descurcat. Ai luptat cu lumea reala in copilarie, creandu-ti o lume a fanteziei tale, iar cand ai descoperit computerul ai vazut ca el corespunde fanteziilor tale pe care le-ai crezut pierdute in imaginar.

Cand esti pe internet cu acest scop, esti prins in lumea ta interioara, creezi in pasi rapizi imagini, te amuzi si te certi asa cum faci si in fanteziile tale. Iti imaginezi cum este celalalt, iti satisfaci dorinta de putere, frumusete alegand imagini, poze, etc. Internetul joaca si aceasta functie de trecere de la fantezie la virtual. Pericolul apare atunci cand lumea fanteziei risca sa te prinda si sa nu iti mai dea drumul. Aceasta este dependenta de computer, de lumea virtuala. Acest pericol este mic atunci cand propria ta lume reala este suficient de puternica, prezenta, iar cand te desprinzi de la computer esti in lumea reala fara a simti nevoia imediata de a te intoarce si incercarea de a nu o face.

Oricare ar fi functie internetului in viata ta, el poate sa fie si un prieten si un inamic, dar nu el in sine, ci modul in care il investesti tu.