Una din cele mai banale e cea care ar avea urmatoarea echivalenta: Nu vreau sa am copii pentru ca as fi dependenta de ea./ Nu vreau sa fiu dependenta de un sot. Vom observa insa de multe ori ca acest cuvant dependenta reuseste sa ascunda un altul: ”relatie” – nu vreau sa am relatii.
Daca incercati sa analizati viata persoanelor care afirma acest lucru, veti constata in majoritatea cazurilor ca in viata lor actuala nu exista niciun partener, niciun copil, ca viata lor este mai curand una foarte insingurata. Intr-adevar, acest fapt le reuseste – ele nu ajung sa fie dependente de nimic si de nimeni. Dar pentru asta platesc un pret foarte mare – sunt singure, iar aceasta singuratate este mult mai dureroasa decat eventuala dependenta pe care o afirma ca fiind o sperietoare autentica.
In fapt, atentia nu ar trebui acordata cuvantului dependenta pentru ca dependenta vorbeste despre cum e relatia cu celalalt. Daca esti dependent, atunci esti dependent si daca esti singur si daca esti cu cineva. Starea de dependenta nu se schimba daca esti singur. Un dependent de alcool ramane dependent de alcool si daca practica abstinenta. Un alcoolic care nu a baut de 10 ani este la fel de dependent ca si unul care bea zilnic din punctul de vedere al psihicului sau. Din acest motiv nici nu bea. Daca dependenta s-ar trata, atunci nu ar mai fi necesara abstinenta.
Dar cuvantul dominant ramane ”frica”. Starea de frica este cea importanta aici. In oricare din formulele acestea, vom regasi frica drept stare dominanta si ambivalenta. Pe de o parte, frica presupune o atractie neplacuta. Imi este frica sa ma duc in jungla, am putea intelege ca jungla este prin ceva atractiva si prin ceva neplacuta. Imi este frica de foc presupune si atractia focului pe care cred ca celor mai multi le este cunoscuta din copilarie iar piromanii reusesc sa o pastreze. Daca nu ar fi o frica de intuneric, nu am fi atat de captati de filmele horror.
Pentru formula: ”Imi este frica de dependenta” ar putea sa fie inteleasa asa: as vrea sa fac asta, imi doresc si stiu ca ma atrage acest lucru, dar daca eu voi descoperi ca imi place, ce ma fac?” Iar daca am inlocui cuvantul dependenta cu cuvantul relatii ar iesi cam asa: ”As vrea sa fiu intr-o relatie dar imi este teama, o teama care ma paralizeaza si pe care incerc sa o evit”. Sau echivalentul pentru situatii extreme: ”Nu vreau sa fiu singur dar faptul ca pot descoperi o relatie placuta cu celalalt, ma sperie”.
Frica de dependenta poate sa fie inteleasa ca o frica de placere, ca o frica de a te simti bine cu cineva si atunci acest cineva trebuie sa aiba o parte neplacuta. Aceasta parte neplacuta trebuie sa fie un cuvant negativ iar ”dependenta” raspunde cel mai bine acestui lucru. Indiferent ca este vorba de psihoterapeut, de partener, de copil sau de serviciu situatia ramane neschimbata.
Mai repede sau mai tarziu partea de dorinta va invinge. Dar aceasta formula sesizeaza si o lupta interioara profunda. Formula care este exprimata sau implicita este: ”as incepe o psihoterapie dar imi este frica, iar frica se numeste dependenta.”. Ceea ce presupune ca persoana ar face lucrul respectiv, se gandeste la asta dar inca nu reuseste sa faca asta. Intr-o formula de cuplu sau de familie, ramane aceeasi teama. Daca cuiva ii e frica sa aiba o relatie cu un partener sau sa aiba un copil pentru ca asta ar pune problema dependentei sunt identice cu situatia cu psihoterapia.
Ghid de cadouri de Mos Craciun
Sarbatori perfecte cu bani putini - Chiar se poate!
