Specialistii au constatat ca un joc simplu, precum "Cucu-bau”, poate fi adaptat pe masura ce copilul inainteaza in varsta, ajutandu-l sa dezvolte abilitati cheie.
Simplul gest de a-ti acoperi fata cu mainile, facandu-l pe cel mic sa creada ca ai disparut pentru o clipa, il ajuta sa depaseasca teama de a fi departe de mama.
Psihologul elvetian Jean Paget a numit acest principiu “permanenta obiectelor”, iar cercetarile arata ca bebelusii petrec primii ani de viata dezvoltand aceasta tehnica.
Au fost realizate studii si cu privire la cat de important este tonul vocii parintelui in acest joc.
Cercetatorii condusi de James Russel de la University of Cambridge cred ca acest joc este atat de placut pentru copil pentru ca ii da senzatia ca poate fi invizibil.
Echipa de specialisti a realizat un prim studiu pentru a analiza acest aspect folosind grupuri de copii cu varste de trei si patru ani.
Ochii copiilor erau acoperiti cu masti si erau apoi intrebati daca puteau sau nu sa fie vazuti de catre ceilalti. Majoritatea subiectilor au raspuns negativ.
In plus, multi dintre copii erau de parere ca si adultii din incapere care purtau masti pe ochi erau invizibili. S-a ajuns la concluzia ca un copil are impresia ca oricine isi acopera ochii iese din raza vizuala a celorlalti.
Cercetatorii au incercat apoi sa isi dea seama ce anume le da copiilor senzatia de invizibilitate. Sa fie faptul ca nu puteau vedea sau faptul ca oamenii nu le vedeau ochii?
Li s-au dat asadar ochelari de soare cu oglinda, astfel incat sa ii poata vedea pe ceilalti, insa ochii sa le ramana totusi acoperiti.
Din pacate, doar 7 dintre cei 37 copii care au participat la studiu au putut sa inteleaga ca desi ei puteau vedea, ceilalti nu le vedeau ochii.
Insa dintre cei care au inteles conceptul, sase au crezut ca erau invizibili daca cercetatorii nu le puteau vedea ochii.
Cand au fost rugati sa explice cum anume cred ei ca devin invizibili daca li se acopera doar ochii, multi stiau ca trupul le era vizibil, sugerand o diferenta intre corpul fizic si “sinele” pe care il asociaza cu ochii.
Practic, copii cred ca nu pot fi vazuti atunci cand ochii lor nu ii intalnesc pe ai celorlalti.
Intr-un alt experiment, cercetatorii Gerrod Parrott si Hnry Gleitman au incercat sa afle de ce este jocul atat de apreciat.
“Rolul asteptarilor in bucuria copiilor din timpul jocului a fost studiata prin observarea zambetelor, rasetelor si ridicatului din sprancene in timpul unui joc “Cucu-bau” care continea si trucuri ocazionale.”
Echipa a conceput o serie de experimente prin care au incercat sa ii pacaleasca pe copii aparand in alte locuri sau chiar adaugand personaje in cadru atunci cand copilul isi acoperea ochii cu mainile si apoi le indeparta.
Cercetarile sugereaza ca un copil incepand de la varsta de 6 luni are asteptari referitoare la identitatea si situarea in spatiu a persoanei pe care o vad, iar conformitatea cu aceste asteptari contribuie la placerea copilului de a juca “Cucu-bau”, dar si ca la aceasta varsta, copilul nu apreciaza inca devieri de la aceste asteptari.
Insa pe masura ce un copil creste, pot fi introduse elemente surpriza, care sa ii ajute creierul sa proceseze discrepanta dintre asteptari si realitate. Astfel, il pregatesti pentru momentul cand mami nu va mai fi langa el.
Citeste si:
Actrite care nu vor sa devina mamici
Vrei sa nasti o fetita? Aceasta aplicatie iti spune EXACT ce sa mananci
Lectii despre prietenie pentru tine si copilul tau - 7 greseli de evitat
Lista unui tata: 10 lucruri pe care nu le poate face deoarece are fetite
De Paste, Andreea Marin i-a indeplinit fiicei sale o dorinta
