Biblioteca a fost camera cel mai dificil, dar si cel mai placut de aranjat. Iar cea mai placuta surpriza pe care am avut-o in acea intreprindere a fost descoperirea unui caiet scris de mine cu 5 ani inainte.
In caietul oranj erau scrise visele mele simple, cum mi-as fi imaginat viata peste 5 ani si alte bullshit-uri pe care le gasesti in orice carte de dezvoltare personala. Hm, am spus simple? Al doilea copil, aici puteam bifa si un al treilea. Casa pe pamant, doar ce ma mutasem. Abonament la sala, calatorii oricand imi doresc si oriunde. Aveam (si am) abonament la sala (desi nu-l folosesc tot timpul - aici mai am de lucrat), calatoresc dupa voia inimii.
Cam tot ce era pe vechea mea lista de dorinte era implinit sau in curs de implinire. Poate ca sunt simple si banale, dar sunt ale mele si pot sa spun cu mana pe inima ca sunt mai fericita decat acum cincisprezece ani.
E un exercitiu de imaginatie, de exprimare a dorintelor, de explorare interioara. Ceea ce incerc eu sa spun aici este ca putem. Ca avem resursele interioare de a nu ne mai sabota singuri, de a lasa universul sa ne implineasca intentiile exprimate. Nu pot spune ca am facut constient pasii pentru a mi le implini. Dar, in cazul meu, dorintele au fost destul de puternice pentru a ajunge la maturitate, iar asternerea lor pe hartie le-a intarit aripile.
Faceti liste, deci! Cu ceea ce va doriti intr-un an de-acum inainte, in cinci ani, in zece. Ne intalnim peste zece ani sa aniversam si sa ne impartasim implinirile!
Ne-am inteles?
Pastreaza flacara!
