Fac cumparaturi, deci exist!

Hainele nu erau doar noi-noute, ci si foarte cool. Genul de haine cu care o pustoaica si-ar fi putut da pe spate colegele de clasa. Am profitat ca le vindea mai pe nimic si mi-am innoit garderoba de scoala pentru intreg trimestrul. Daca as fi stiut ca experienta nu era una izolata, nu m-as fi lacomit; luna urmatoare, Raluca a venit cu alte haine si tot asa. Si-a facut prieteni in toata firma; ulterior mama a aflat de la o terta persoana ca tipa intr-adevar a fost nevoita sa manance la lumina lumanarilor timp de vreo sase luni, ca proprietara vrea sa o evacueze dar si ca tatal ei era unul dintre cei mai vestiti medici din tara si o ajuta cu bani. Prietenii, prietenele – toti o ajutau cu bani, doar ca sumele luau mereu o alta destinatie.Din punctul asta de vedere, era o norocoasa! Raluca arata impecabil, era machiata ca in reclame, purta haine pe care nu le vedeai niciodata pe strada asa ca mi-a fost usor sa-mi dau seama unde se duc. Nu stiu ce s-a ales de Raluca, daca s-a "vindecat", sau nu. Poate intre timp a aflat ca problema ei are un nume: dependenta de cumparaturi.

Psihologii americani vorbesc despre dependenta de cumparaturi ca despre un comportament compulsiv. Nu obsesiv-compulsiv, cum era cazul lui Howard Hughes, celebrul magnat de la inceputul secolului trecut, jucat de Leonardo DiCaprio in „Aviatorul", ci doar compulsiv. Fara obsesii si fara fobii. Conform dictionarului, comportamentul compulsiv e acel tip de comportament pe care subiectul il realizeaza datorita unei constrangeri interioare. Un gand, o obsesie, o actiune, o operatie defensiva sau chiar o secventa complexa de comportamente sunt calificate ca fiind compulsive cand nerealizarea lor este resimtita ca trebuind sa conduca la o crestere a angoasei. Un fel de „trebuie sa am perechea aia de pantofi, altfel...".

Ei bine, despre acel „altfel" e vorba; prin alaturare cu „trebuie", el face diferenta dintre o femeie normala, careia ii place sa mearga la cumparaturi si o shopaholica. Daca prima nu are destui bani, se multumeste cu un „window shopping", asteptand perioada reducerilor sau ziua de salariu, a doua pune la bataia un plan pentru a face rost de bani a.s.a.p (imprumuta de la prietena cea mai buna, mintind ca are nevoie pentru intretinere, le scrie managerilor de cont, implorandu-i sa-i extinda limita de creditare, se da peste cap de trei ori... numai ea stie!). Shopaholica nu e naiva; stie foarte bine pe ce lume traieste. Nu e obligatoriu sa fie snoaba si cu atat mai putin sa fi fost un copil de bani gata. Exista cazuri de copii saraci care, odata ce-au ajuns sa aiba o situatie materiala buna (prin forte proprii sau nu, asta mai putin conteaza) se tem atat de tare sa nu ajunga sa experimenteze din nou saracia, incat evita orice sentiment de angoasa sau frustrare. Prin urmare, isi va cumpara acea bluza de 200$, chiar daca mai au pe umeras una aproape idenmtica pe care nici n-au imbracat-o iar tie, prietena ei cea mai buna, care incerci s-o lamuresti, iti va spune ca pe cea din dulap nu o poarta fiindca nu are nuanta potrivita. Ideea e ca va gasi „n" motive care sa-i justifice alegerea, iar tu nu vei reusi s-o indupleci. Psihologii spun ca nici nu e indicat sa o faci; te vei lupta cu morile de vant. Ea e cea care trebuie sa vrea sa se schimbe, totul pleaca din interior.

Si totusi, simpla pronuntare a cuvantului „shopaholica" ne face sa zambim ironic. Sa fie de vina sitcom-urile americane, cu stilul lor (uneori enervant) de a aborda toate problemele vietii? Sau tendinta Hollywoodului de a face din orice tantar armasar (nu exista staruri care sa nu fi declarat ca au macar o fobie: Nicole Kidman se teme de fluturi, Sharon Stone e claustrofoba etc)?

Sa spui ca esti dependenta de cumparaturi poate suna sfidator pentru o persoana care nu stie ce le va pune copiilor pe masa a doua zi.

In Romania precum si in alte state in curs de dezvoltare, dependenta de cumparaturi este inca catalogata drept o fita la care recurg cei proaspat imbogatiti. Psihologii atrag atentia asupra acestui fapt. Shopaholismul nu are de-a face cu statutul financiar al persoanei care manifesta un astfel de comportament. Dimpotriva, am putea spune ca o persoana cu o situatie financiara mai putin buna, care stie ce inseamna grija zilei de maine, sa aiba mai multe motive sa recurga la „terapia prin shopping" decat alta care nu a fost nevoita sa munceasca in viata ei pentru bani. Este supusa la mai mult stres (mai multe facturi de platit), are mai multe responsabilitati (copii de crescut, parinti bolnavi carora nu le ajunge pensia), probabil si aspiratii mai mari (viseaza la o promovare). Drept urmare, are mai multe motive pentru a se binedispune dand iama in magazine.

In alta ordine de idei, se pleaca de la premiza ca nu este un „viciu" la fel de serios ca alcoolismul, consumul de droguri, dependenta de jocuri de noroc, chiar si fumatul. Nimic mai fals! Intr-adevar, nu ucide, dar te poate lasa fara nicio letcaie, ingropata in datorii, astfel incat s-ar putea sa-ti doresti sa pui capat zilelor. Nu te indeamna la violenta, nu te face sa-ti bati sotul sau copiii, dar te poate impiedica sa te bucuri de ei. Majoritatea casniciilor in care unul din parteneri nu-si poate controla apetitul pentru cheltuieli inutile (desigur, el/ea nu le considera inutile) sfarsesc prost. Concluzia: ca orice alt viciu, iti poate distruge viata. Afara exista, de altfel, corespondentul asociatiilor de tip Alcoolici Anonimi, Debitorii Anonimi.

Hainele nu erau doar noi-noute, ci si foarte cool. Genul de haine cu care o pustoaica si-ar fi putut da pe spate colegele de clasa. Am profitat ca le vindea mai pe nimic si mi-am innoit garderoba de scoala pentru intreg trimestrul. Daca as fi stiut ca experienta nu era una izolata, nu m-as fi lacomit; luna urmatoare, Raluca a venit cu alte haine si tot asa. Si-a facut prieteni in toata firma; ulterior mama a aflat de la o terta persoana ca tipa intr-adevar a fost nevoita sa manance la lumina lumanarilor timp de vreo sase luni, ca proprietara vrea sa o evacueze dar si ca tatal ei era unul dintre cei mai vestiti medici din tara si o ajuta cu bani. Prietenii, prietenele – toti o ajutau cu bani, doar ca sumele luau mereu o alta destinatie.Din punctul asta de vedere, era o norocoasa! Raluca arata impecabil, era machiata ca in reclame, purta haine pe care nu le vedeai niciodata pe strada asa ca mi-a fost usor sa-mi dau seama unde se duc. Nu stiu ce s-a ales de Raluca, daca s-a "vindecat", sau nu. Poate intre timp a aflat ca problema ei are un nume: dependenta de cumparaturi.

Psihologii americani vorbesc despre dependenta de cumparaturi ca despre un comportament compulsiv. Nu obsesiv-compulsiv, cum era cazul lui Howard Hughes, celebrul magnat de la inceputul secolului trecut, jucat de Leonardo DiCaprio in „Aviatorul", ci doar compulsiv. Fara obsesii si fara fobii. Conform dictionarului, comportamentul compulsiv e acel tip de comportament pe care subiectul il realizeaza datorita unei constrangeri interioare. Un gand, o obsesie, o actiune, o operatie defensiva sau chiar o secventa complexa de comportamente sunt calificate ca fiind compulsive cand nerealizarea lor este resimtita ca trebuind sa conduca la o crestere a angoasei. Un fel de „trebuie sa am perechea aia de pantofi, altfel...".

Ei bine, despre acel „altfel" e vorba; prin alaturare cu „trebuie", el face diferenta dintre o femeie normala, careia ii place sa mearga la cumparaturi si o shopaholica. Daca prima nu are destui bani, se multumeste cu un „window shopping", asteptand perioada reducerilor sau ziua de salariu, a doua pune la bataia un plan pentru a face rost de bani a.s.a.p (imprumuta de la prietena cea mai buna, mintind ca are nevoie pentru intretinere, le scrie managerilor de cont, implorandu-i sa-i extinda limita de creditare, se da peste cap de trei ori... numai ea stie!). Shopaholica nu e naiva; stie foarte bine pe ce lume traieste. Nu e obligatoriu sa fie snoaba si cu atat mai putin sa fi fost un copil de bani gata. Exista cazuri de copii saraci care, odata ce-au ajuns sa aiba o situatie materiala buna (prin forte proprii sau nu, asta mai putin conteaza) se tem atat de tare sa nu ajunga sa experimenteze din nou saracia, incat evita orice sentiment de angoasa sau frustrare. Prin urmare, isi va cumpara acea bluza de 200$, chiar daca mai au pe umeras una aproape idenmtica pe care nici n-au imbracat-o iar tie, prietena ei cea mai buna, care incerci s-o lamuresti, iti va spune ca pe cea din dulap nu o poarta fiindca nu are nuanta potrivita. Ideea e ca va gasi „n" motive care sa-i justifice alegerea, iar tu nu vei reusi s-o indupleci. Psihologii spun ca nici nu e indicat sa o faci; te vei lupta cu morile de vant. Ea e cea care trebuie sa vrea sa se schimbe, totul pleaca din interior.

Si totusi, simpla pronuntare a cuvantului „shopaholica" ne face sa zambim ironic. Sa fie de vina sitcom-urile americane, cu stilul lor (uneori enervant) de a aborda toate problemele vietii? Sau tendinta Hollywoodului de a face din orice tantar armasar (nu exista staruri care sa nu fi declarat ca au macar o fobie: Nicole Kidman se teme de fluturi, Sharon Stone e claustrofoba etc)?

Sa spui ca esti dependenta de cumparaturi poate suna sfidator pentru o persoana care nu stie ce le va pune copiilor pe masa a doua zi.

In Romania precum si in alte state in curs de dezvoltare, dependenta de cumparaturi este inca catalogata drept o fita la care recurg cei proaspat imbogatiti. Psihologii atrag atentia asupra acestui fapt. Shopaholismul nu are de-a face cu statutul financiar al persoanei care manifesta un astfel de comportament. Dimpotriva, am putea spune ca o persoana cu o situatie financiara mai putin buna, care stie ce inseamna grija zilei de maine, sa aiba mai multe motive sa recurga la „terapia prin shopping" decat alta care nu a fost nevoita sa munceasca in viata ei pentru bani. Este supusa la mai mult stres (mai multe facturi de platit), are mai multe responsabilitati (copii de crescut, parinti bolnavi carora nu le ajunge pensia), probabil si aspiratii mai mari (viseaza la o promovare). Drept urmare, are mai multe motive pentru a se binedispune dand iama in magazine.

In alta ordine de idei, se pleaca de la premiza ca nu este un „viciu" la fel de serios ca alcoolismul, consumul de droguri, dependenta de jocuri de noroc, chiar si fumatul. Nimic mai fals! Intr-adevar, nu ucide, dar te poate lasa fara nicio letcaie, ingropata in datorii, astfel incat s-ar putea sa-ti doresti sa pui capat zilelor. Nu te indeamna la violenta, nu te face sa-ti bati sotul sau copiii, dar te poate impiedica sa te bucuri de ei. Majoritatea casniciilor in care unul din parteneri nu-si poate controla apetitul pentru cheltuieli inutile (desigur, el/ea nu le considera inutile) sfarsesc prost. Concluzia: ca orice alt viciu, iti poate distruge viata. Afara exista, de altfel, corespondentul asociatiilor de tip Alcoolici Anonimi, Debitorii Anonimi.

Shopaholice de ieri si de azi, reale si fictive

Jackie Kennedy Onassis

Un incontestabil fashion icon si, cot la cot cu Hillary, cea mai celebra prima doamna a Americii din toate timpurile, Jackie Kennedy (devenita, ulterior, Onassis) va ramane vesnic in amintirea fashionistelor prin trei lucruri: taioarele Chanel, colierul de perle si rochia de mireasa in varianta mini semnata Valentino. Cum a tinut piept infidelitatii primului sot? Si-a gasit ocupatie investind in renovarea Casei Albe. In schimbul a cateva milioane de dolari pe care ii primea daca astepta terminarea mandatului inainte de a inainta actele de divort, a trecut zambind peste povestea cu Marilyn. Gurile rele spun ca era materialista. Cunoscutii erau insa de parere ca era doar foarte deprimata.

Imelda Marcos

Cea mai celebra prima doamna a Asiei, sotia presedintelui filipinez Ferdinand Marco, a ramas celebra pentru pasiunea ei pentru pantofi. De-a lungul vietii a colectionat sute si sute de pantofi, pe care in 2001 i-a strans sub cupola unui muzeu inugurat in Marikina, district filipinez cunoscut pentru breasla pantofarilor. Acolo sunt expuse inclusiv espadrilele cu care era incaltata atunci cand, in 1986, ea si sotul ei au fost nevoiti sa fuga din tara.

Becky Bloomwood

Nu cred sa existe femeie mai indragostita de cumparaturi decat Becky Bloomwood, actualmente Becky Brandon! Creatie a scriitoarei britanice Sophie Kinsella, Becky e cel mai savuros "junkie" (caci, dupa cum spunean, shopaholismul este o dependenta) din literatura contemporana. Ii multumim ei si autoarei seriei de romane „Shopaholic" pentru popularizarea acestui comportament compulsiv. Patru dintre cele cinci romane au fost publicate si la noi de Editura Polirom sub titlurile „Ma dau in vant dupa cumparaturi", „Goana dupa cumparaturi la New York", „La cumparaturi in rochie de mireasa" si „ La cumparaturi cu sora mea".

Maria Antoaneta

Plictisita de lipsa de initiativa sexuala a sotului, consoarta Regelui Soare isi omora timpul colectionand pantofi si peruci, degustand cele mai apetisante sortimente de trufe si organizand baluri. Pana la un moment dat cand poporul francez, satul de moravurile de la Versailles, n-a mai putut sa rabde si le-a venit, si ei si regelui, de hac. Auci!

Carrie Bradshaw

„Cu cine s-a mai culcat Samantha?" si „cu ce s-a mai imbracat Carrie?". Acestea sunt intrebarile pe care le pune un fan atunci cand (Doamne Fereste!) pierde un episod din „Totul despre Sex". Carrie Bradshaw, creata de Candance Bushnell si imbracata de Patricia Feild, a facut din Sarah Jessica Parker un fashion icon, si din Manolo Blahnik un guru in materie de incaltaminte.