Am citit insa cu interes si curiozitate interviul luat in exclusivitate de o colega de-a mea NLP-istului John Thompson. (un reputat trainer in hipnoza ericksoniana si Programare Neuro-Lingvistica) si am incercat sa aplic unele lucruri pe care le-a impartasit in interviu. Sa vedem daca am avut vreun succes redutabil si daca am reusit sa descifrez caile destul de alambicate ale codului unic cu care fiecare persoana este inzestrata si care reprezinta modul fiecaruia de a gandi, dupa cum sustine Thompson.
Ceasul fara alarma...
Una dintre provocari si cea mai la-ndemana era aceea de a ma "programa" mental sa ma trezesc la o anumita ora dimineata, fara alarma. Ei bine, in mod normal eu ma trezesc la 08:10 atunci cand pun ceasul sa sune, deci mi-am planificat sa ma trezesc la ora 08:00. Asadar, eu tot imi pusesem ceasul sa sune pentru cazul in care experimentul meu mental ar fi dat gres, dar la 08:10. Acest lucru se intampla chiar saptamana trecuta.
Ei bine, oricat m-as fi gandit, oricat as fi invocat mantre care sa ma ajute in acest sens, eu m-am trezit timp de doua zile la rand in jurul orei 05:00, dupa care am adormit la loc si m-a trezit ceasul la ora 08:10 cand era programat sa sune.
Sa fi fost o intortocheare a mesajelor pe care le-am transmis creierului sau sa se fi incurcat pur si simplu codurile intre ele? Nu stiu ce s-a intampla, cert este ca nu am reusit nici acum, dar nici in trecut vreodata sa pot sa ma trezesc la o anumita ora in mod constant. A, ca m-am trezit mai devreme decat trebuia de cateva ori, cu siguranta da, dar si acestea se bazau pe diverse emotii de dinaintea unor examene sau evenimente importante din viata mea cu care probabil psihicul meu a relationat inconstient.
Poate ca eu nu am reusit, dar am intrebat o alta persoana, care are o "rutina" in trezirea de dimineata; are o ora constanta la care deschide ochii, chiar daca ulterior adoarme la loc. In mod bizar sau nu, este si psiholog de origine si mi-a explicat ca in cazul ei nu este nicidecum vorba de o programare neuro-lingvistica, ci de un automatism pe care organismul l-a creat in timp, avand oarecare legatura si cu psihicul dar nefiind generat de acesta, decat la modul inconstient, nu si constient.
Trucuri dietetice - unul dintre marile succese
Daca este ceva care am reusit intr-adevar cu ajutorul psihicului, si cu care nu am avut probleme de "respingere" din partea lui, este cel in privinta micilor trucuri culinare pentru o ordonare a stilului meu alimentar. Nu mi-am dorit niciodata sa tin o dieta in toata regula, si daca nu mi-am dorit in mod clar nici nu m-am abonat la vreuna, dar am vrut sa fac "curatenie generala" in alimentatia mea si sa ma descotorosesc de mici tentatii culinare care-mi dadeau silueta peste cap.
Asadar, am reusit sa elimin complet painea din meniu si sa renunt la acid, folosind "pretextul" sanatatii mele. Pentru ca daca stau sa ma gandesc, pozitia me afata de astfel de alimente a fost una cu un pas in realitatate si doi in neant: intotdeauna am zis ca astfel de alimente ma baloneaza foarte tare, si poate ca asa si era, ceea ce este insa adevarat este faptul ca m-am simtit foarte bine dupa ce am eliminat aceste produse, chiar daca m-am folosit de acest "pretext" in scopul de a-mi nivela talia cu cativa centimetri in minus.
La fel s-a intamplat si in cazul celor mai mari dusmani ai unei alimentatii sanatoase: dulciurile! Sunt, eram si voi fi o dependenta de dulciuri, aproape de orice fel, mai ales a celor preparate in casa! As da orice fel de fruct pentru o prajitura! Insa, pe langa faptul ca mi-am propus sa diminuez cantitatea, am incercat sa imi construiesc si un program in care sa nu mananc seara deloc dulciuri si sa le integrez in meniul de dimineata, cel tarziu pranz, pentru a evita depunerea lor pe corp.
Toate acestea le-am facut tot cu ajutorul psihicului, impunandu-mi mereu atunci cand prin fata mea se perindeau cele mai tentante bunataturi, si care erau si pregatite de sora mea in casa, aburinde si gata de fi devorate. Dar am facut fata cu brio, mi-am spus in minte "si maine e o zi: pot sa astept pana dimineata"! Odata ce reusesti acest lucru de cateva ori, pe urma iti intra in reflex: de exemplu acum vreo doua zile tot vedeam in fructiera din bucatarie o eugenie, care era de ceva timp acolo; nu o mancase nimeni, iar intr-o zi venind de la serviciu, chiar aveam pofta de ceva dulce si tot imi iesea in calea ochilor, dar deja inserandu-se, am refuzat psihologic sa ma ating de ea; pur si simplu mi-a iesit din minte imediat ce am parasit incaperea.
Au, ma doare - Si pe mine!!!
Sa preiau dureri inexistente de la altii? - este cea mai reusita "meserie" pe care psihicul mi-o ofera! Am acest "talent" ca atunci cand un apropiat sufera de anumite dureri sau anumite afectiuni, sa preiau inconstient aceste dureri in propriul meu corp. Sa fie autosugestie, empatie sau pur si simplu preluarea unui simptom prin simpatie, asa cum mi-a spus un psiholog? Ideea este ca m-a "jucat" de prea multe ori psihicul in acest sens, cosntient sau nu.
Cel mai adesea empatizez cu prietena mea cea mai buna: nu de putine ori s-a intampla ca atunci cand ea a suferit de ceva sa mi se intample ulterior acelasi lucru - daca pe ea o durea in partea dreapta plangandu-se ca ar putea fi apendicita, la putin timp am resimtit exact aceleasi dureri ca ale ei. Cu greu mi-am luat cu adevarat gandul de la ele, disparand complet!
Sportul in viata mea - un semi-esec al psihicului
Zic "semi" pentru ca pana la urma nici psihicul nu te poate ajuta atunci cand acel ceva nu iti face cu ochiul in general, asadar neavand mari inclinatii catre aceasta activitate probabil ca nici mentalul nu prea mi-a fost de folos, sau atunci cand l-am "fortat" sa intre in dedesubturile acestui gen de activitate s-a "defectat" extrem de repede, renuntarea la a face acele cateva abdomene si genuflexiuni seara fiin urmarea logica a acestu experiment. Am incercat, dar am esuat cu gratie in aceasta privinta!
Deadline-urile - un punct psihologic "nevralgic"
Pentru mine, deadline-urile, fie ca vorbim de viata personala sau de domeniul profesional, au fost un "test" mental demult trecut, doar imposibilitatea fizica de a face anumite lucruri sau impedimentele neprevazute de netrecut, facandu-mi irealizabil un "task".
Deadline-urile sunt ca niste "remindere" in psihicul meu aducandu-mi aminte de mai multe ori pe zi ca "trebuie sa fac si aia, si aia; trebuie sa termin si ala" si de cele mai multe ori imi ies, dar asta nu inseamna ca realizarea lor nu ma "costa" alte aspecte ale vietii. Uneori, chiar nu iti ajung cele 24 de ore sa treci prin toate "to-do-urile" profesionale, sociale si familiale pe care ti le propui intr-o zi si trebuie sa recunosti cand ai cedat in fata acestuia, dar fac eforturi substantiale sa "impac si capra si varza" si sa nu plec capul in fata timpului fistichiu. Acesta este un experiment neterminat, cu care inca mai sunt in testari evidente si pe care il am de "carat" in carca o viata intreaga. Trebuie!
In finalul interviului mai sus mentionat John Thompson spunea: "In lumea NLP lucrurile dau gres, uneori nu merg, uneori merg prost, la fel ca si in lumea reala. Diferenta dintre cei care au integrat NLP-ul in viata lor este felul in care analizeaza si percep acele timpuri mai dificile. Este o presupozitie ca in NLP nu exista esec, ci numai feedback. Daca ai trai o saptamana, o luna adoptand acest stil ai vedea ca poti experimenta o diferenta in viata ta." Poate ca are dreptate, poate ca uneori nu reusim sa intelegem lucrurile pe cat ar trebui, poate nu stim sa "comunicam" adecvat cu psihicul nostru, sa ii oferim instrumentul de care are nevoie pentru a da startul unei comenzi, sau poate, uneori incurcam codurile de transmitere a mesajelor si asa mai departe.
Nu rata articolul saptamanii!
Pentru ca e vara si vrem sa afisam in fiecare zi un corp cu care sa ne mandrim, am ales, am combinat si am creat cate o reteta "rupta" din fiecare zodie, cu minim de calorii. Savureaza "Reteta de slabit a zodiei tale"!
Testeaza-ti gratuit auzul incepand cu 15 august 2009
Cum ne "insemneaza" imbracamintea pe canicula?
