Experienţe halucinatorii post-deces: De ce îi mai simţi pe cei dragi prin preajmă

Numărul acestor "experienţe halucinatorii", incluzând imagini cu partenerul stând pe scaunul favorit sau sunetul vocii acestuia, este "surprinzător de mare", spun cercetătorii. Însă multe văduve vor ţine această experienţă neobişnuită pentru ele, de teamă să nu fie judecate drept bolnave mintal.

Cercetătorii de la University of Milan au realizat un studiu pe tema "experienţelor halucinatorii post-deces" (PBHEs), care sunt "raportate frecvent de văduve fără un istoric de tulburări psihice".

"În general, dovezile sugerează o prevalenţă izbitoare de PBHEs - variind de la 30 la 60% - în rândul văduvelor, oferind coerenţă şi legitimitate acestor fenomene."

Studiul a luat în calcul şi rezultatele unor cercetări anterioare pe tema experienţelor halucinatorii post-deces. Expertul Jacqueline Hayes, de la University of Roehampton, a studiat fenomenul şi a vorbit cu sute de oameni care şi-au pierdut partenerul de cuplu, părinţii, copiii, rude sau prieteni.

"Oamenii raportează viziuni, voci, senzaţii tactile, mirosuri şi ceva ce noi numim un sentiment de prezenţă care nu este neapărat legat de vreunul dintre cele cinci simţuri. Se întâmplă involuntar, nu în timp ce persoana îşi aminteşte în mod voluntar. Astfel de momente sunt întotdeauna semnificative pentru persoanele îndoliate şi oferă continuitate unui aspect al relaţiei cu persoana iubită; uneori ajungă să amplifice aceast aspect. De exemplu, cineva care a avut o relaţie problematică cu mama, în timp ce ea era în viaţă, acum simte ostilitate auzindu-i vocea."

Dr. Hayes a spus că experienţele, pe care le numeşte "experienţe de prezenţă continuă" (PCU), ar putea fi "vindecătoare şi transformatoare - de exemplu, să îl auzi pe cel drag cerând iertare pentru ceva ce s-a întâmplat - iar în alte momente aduc în prim-plan pierderea şi amărăciunea într-un mod dureros", potrivit The Sun.

Cu toate acestea, specialistul subliniază că natura apropiată a relaţiilor este motivul pentru care interacţiunea cu persoana iubită post-deces este "destul de normală".

"Ar fi, de fapt, destul de ciudat dacă aceste interacţiuni, la care ne aşteptăm, fiind parte a vieţii noastre de zi cu zi, să înceteze dintr-o dată."

Exemple fireşti de PCU includ senzaţia că partenerul te linişteşte înainte să adormi sau un sfat primit de la o rudă decedată cu privire la ajutorul de care un alt membru al familiei are nevoie.