Esecul si celalalt

Vorbeam in articolul precedent despre celalalt – oglinda. Astazi vom vedea o alta parte – reparatia narcisica. Prin interventia mediului familiei se asigura in copilarie o reasigurare ca acest copil este iubit, este sigur prin faptul ca el este iar esecul trait nu este decat un moment trecator. Momentele de esec aduc deseori agresivitate, iritabilitate, angoasa sau depresie. Aceste momente sunt traite in relatie cu mediul, in relatie cu diverse persoane. Esecurile pot sa fie oriunde, la serviciu, pe strada, in relatii cu altii, in examene, etc. afectarea narcisismului poate conduce la manifestari de acest gen.

Ideea de reparatie functioneaza in dublu sens – interior (reparatia celuilalt de propriile fantasme distructive) si exterior prin continerea celuilalt in momentele dificile. Ideea celuilalt – oglinda in astfel de momente nu este si nu poate sa contina o alta persoana pentru ca nu ii este alocata aceasta capacitate reparatorie. Exista o parte vulnerabila a fiecarei persoane, in general fiecare lupta pentru a fi cat mai departe de aceasta latura proprie, intima, foarte personala. Latura intima, strict periculoasa este mult activata atunci cand intalnim esecuri, nereusite, indiferent de natura lor si in aceste cazuri ne trezim pusi fata in fata cu propria vulnerabilitate. Daca in copilarie unul din rolurile familiei era de a contine aceasta parte, cand rolul familiei este mult redus se produce o reorientare a acestei parti pentru o continere in relatia de cuplu sau, mai tarziu, in familie. Pentru ca un cuplu sa reuseasca sa contina aceste vulnerabilitati este necesar ca celalalt sa primeasca de la partener aceasta capacitate. Asta inseamna ca daca tu vrei sa ai o relatie cu un partener, este necesar ca fantasmatic sa ii dai capacitatea de a contine propria ta vulnerabilitate. Nu este important daca el o are sau nu ci daca tu ii dai aceasta capacitate sau nu. Partea de realitate – daca el poate sau nu sa contina va fi importanta mai tarziu. Ca urmare vei lasa partea vulnerabila sa se manifeste iar aceasta va fi acceptata de partener.

Cand vorbim de celalalt – oglinda, aceasta incredintare a propriei vulnerabilitati nu se produce, controlul este dominant, increderea absenta. Dar aceste vulnerabilitati exista indiferent de ceea ce face un partener insa el incearca sa fie controlate prin mecanisme proprii pe care le vom defini aproximativ (pentru a fi mai simplu) ca autocontrolul propriilor stari. Ca urmare se produce o astfel de situatie – persoana sufera, motivul suferintei pare neclar, apare senzatia de gol sau de indiferenta.

Senzatia de singuratate apare ca foarte vizibila dar protagonista poate sa lupte pentru a nu o vedea. De unde vine? Din incapacitatea de a lasa propria vulnerabilitate in relatie cu partenerul. Ca urmare el nu va avea acces la ceea ce este adanc in celalalt. De obicei aceste cupluri nu sunt intamplator alese, adica si partenerul are un motiv pentru care accepta astfel de relatii.

Ce putem face in aceste situatii pentru a depasi? Probabil ca voi considerati ca eu ar trebui sa raspund dar cred ca solutiile se pot gasi impreuna sau cel putin aceasta este profesia mea – de a gasi raspunsuri impreuna cu celalalt.

Claudiu Ganciu
Psiholog, psihoterapeut
Centrul de psihologie de actiune si psihoterapie
[email protected]
Pentru consiliere online: http://www.webexperts.ro/cabinet/