Eroii uitati ai copilariei noastre

Uitam cat am plans la sfarsitul unei carti, sau cat de tare ne-au bucurat ispravile personajului nostru favorit, cat era de asteptat momentul unor diafilme (le mai tineti minte?) si cat de asteptata era ora desenelor animate de la televizor. Dar ne face intotdeauna placere sa ne aducem aminte

Habarnam

Cartea "Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai", scrisa de Nicolai Nosov, si ispravile piticilor care trec printr-o gramada de patanii. Atunci cand eram foarte mica si mi se citea cartea, era atat de usor si de frumos sa imi imaginez orasul Florilor, al Zmeelor, Orasul Verde si automobilele care mergeau cu apa gazoasa, dar si prichindeii care le populau, cu nume extrem de amuzante ca Zahar Zaharescu Limonada, doctorita Merinana, Dondanel si Stietot.

Eroul principal e Habarnam, cel caruia nu ii placea sa se spele pe dinti si care nu le putea suferi pe prichindute pana cand nu a cunoscut-o pe Ochi-albastri. Ramane unul din preferatii mei si ai prietenilor mei, pentru ca este o carte foarte bine scrisa, iar ilustratiile ii dau foarte multa savoare. Daca ai chef sa o recitesti, sau pur si simplu sa i-o povestesti copilului tau, o gasesti la adresa http://habarnam.ro/habarnam/

Ciresarii

Combinatia perfecta pentru un preadolescent: eroi de varsta lui, cu problemele specifice varstei (prietenia, prima dragoste, iubirea neimpartasita etc) si aventuri care il tin cu sufletul la gura. Cei sapte eroi, Victor, Lucia, Dan, Ionel, Ursu, Maria si Tic, sunt denumiti Ciresarii –ni se explica in primul volum al seriei- pentru ca stateau toti pe strada Ciresului. Aventurile prin care trec sunt numeroase pe parcursul celor cinci volume ("Cavalerii florii de cires", "Castelul fetei în alb", "Roata norocului", "Aripi de zapada" si"Drum bun, Ciresari"), dar pe langa aventuri, este extrem de interesant faptul ca eroii sunt extrem de reali, timizi, egoisti uneori, inteligenti, amuzanti, cu certitudine te-ai identificat si tu cu unul dintre ei.

Cand am inceput sa le citesc, in scoala generala, nu imi venea sa cred ca exista o carte cu personaje care vorbeau firesc si care urmareau banditi si explorau pesteri. Tic este personajul cel mai savuros, pentru ca era foarte neastamparat si plin de initiative, dar preferatii mei au fost, dintotdeauna si fara sa imi pot explica, Maria si Ursu.

La Medeleni

Trilogia lui Ionel Teodoreanu, cartea pe care am descoperit-o intr-o vacanta de vara la tara, este si una din cartile care m-au impresionat foarte mult. Pe prima carte am citit-o rapid si pe nerasuflate, insa pe urmatoarele doua a trebuit sa astept pentru a le citi si sa trec in clasa a V a. Daca ai chef sa treci, aproape pe nesimtite, impreuna cu Monica, Olguta si Danut de la copilarie la adolescenta si, mai apoi, la maturitate, cauta in biblioteca "La Medeleni" si reciteste cele trei volume.

Nils Holgersson

Nu stiu daca a fost o moda, dar tin minte perfect ca eu si colegii mei de clasa am citit toti cartea cam in aceeasi perioada. Este povestea lui Nils, un baiat rau cu animalele si care de aceea este prefacut intr-un pitic, care calatoreste prin toata Suedia pe gatul gascanului Martin, avand parte de multe experiente care il fac sa devina un baiat bun, care intr-un final se va intoarce acasa. Selma Lagerlof, autoarea cartii, este prima femeie laureata a premiului Nobel. Dorothy

Vrajitorul din Oz este cartea primita de Mos Nicolae atunci cand eram in clasa a II a si de care nu m-am dezlipit pana cand nu am terminat-o. Dorothy si catelusul ei Toto, impreuna cu Leul cel Las, Omul de Tinichea si Sperie-Ciori par extrem de neajutorati, in drumul lor de a obtine ceea ce isi doresc cel mai mult, dar poseda, de fapt, calitatile necesare pentru a reusi. Citeste-I piticului tau aceasta poveste care dateaza de mai bine de un secol si urmareste atent daca si pentru el povestea fetitei cu pantofi rosii isi pastreaza magia.

Gulliver

Calatoriile sale in Lilliput au reprezentat un deliciu in copilarie, iar descrierile palatului lilliputan, dar si a felului in care traiau micutii oameni ma amuzau ore intregi. Mai tineti minte ca motivul disputei de generatii intre Lilliput si Blefuscu era capatul la care se sparg ouale? Sigur ca am inteles, mai tarziu, ca Jonathan Swift s-a folosit de o acest prilej pentru a satiriza neintelegerile dintre biserica anglicana si cea catolica, dar la varsta copilariei, nu conta decat felul in care povestea ne facea sa visam.

Apolodor

Pinguinul alaturi de care generatiile noastre au "calatorit" in Labrador pentru ca el sa isi regaseasca familia. Din care familie faceau parte: bunicul Apolodorin(cel mai in varsta pinguin), tata Apolodorel (un pinguin marunt si chel), mama Apolodorica (o pinguina atatica) si unchiul Apolodorini. Un scurt fragment din Cartea lui Apolodor, scrisa de Gellu Naum:

"-Cum se numea? - Apolodor. / -Si ce facea?-Canta la cor. / Deci, nu era nici scamator, / Nici acrobat, nici dansator; / Facea si el ce-i mai usor: / Canta la cor. (Era tenor) / Grasut, curat, atragator / In fracul lui stralucitor / Asa era Apolodor.

Dar intr-o zi Apolodor, / Spre deznadejdea tuturor / A spus asa:-Sunt foaaarte trist! / Imi place viata de corist / Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor / De fratii mei din Labrador! / O, de-as putea un ceas macar / sa stau cu ei pe un ghetar..."

Alaturi de ei stau, pentru multi dintre noi, povestile Contesei de Segur, pline de zane si de intamplari miraculoase, cartile lui Jules Verne, dar si neastamparatii gemeni Nubanu si Dabada si Zana Visinilor si multi, multi altii.

Care era cartea ta preferata in copilarie?