Aceeasi replica, acelasi ton, aceeasi victima a propriului copil, a societatii, a preturilor, a vremii, a caldurii, a frigului. A inchis. Nu voiam sa ma enervez.
M-am intors in pat, in aceeasi pozitie, rasfoind plictisita cursurile de la facúltate. Deodata, auzul meu este zgariat. Din urechi imi curge sange. -A dracu de putoare, scoal’ d- acolo, fa! Tuta dracu! Ti-ale dracu’ de nespalate. Iesind dintr-un supermarket, o tiganca injura o vanzatoare.
Mi-e dor sa dorm pana tarziu, sa nu ma trezeasca niciun claxon sau huruitul unei masini, vecinul meu care se gaseste sa cante la acordeon la 7 dimineata, injuraturile oamenilor de pe strada.
Cursurile le-am citit de cateva ori. Apoi, ma indrept cu pasi repezi spre masa din sufragerie. Iau o carte de Tudor Octavian, “Povestiri alese”. Tipul asta n-a fost prost deloc. N-a facut umbra pamantului degeaba. Imi torn un pahar de apa minerala, storc o jumatatate de lamaie in pahar apoi pun gheata. Imi aprind o tigara si gandesc. Mda, cica gandesc. Ganditul asta face rau. Ma ridic din pat si merg de la un capat la altul in toata camera. Nu stiu de ce. Stiu ca trebuie sa fac ceva, dar nu stiu ce. Ies pe balcon. De sus, lumea se vede altfel. Oamenii sunt ca niste gandaci. Insignifianti, minuscului, indopati cu invidii, rautati, indobitociti care fug in stanga si in dreapta, de la un capat la altul al orasului, cu un singur scop: "Bani" .
E o replica foarte tare din filmul Vanilla Sky: " La 99 de intrebari, raspunsul este acelasi, BANI”. Mi s-a parut geniala REPLICA. Mi se face dor de Chopin. Bun prieten asta. Il ascult cand sunt vesela, cand sunt dezamagita, iar in cel mai rau caz, depress. Ah, urasc cuvantul depress. Hai sa ii spunem ravasita. Parca suna mai vesel, nu? Asta zic si eu, multumesc pentru aprobare. Sunt singura printre ghetari. Mda, Emil Racovita, cu tate si ovare.
Ne luptam pentru dreptate si furam de stingem
Ti-e mila de milog, duci traista milogului
