Nu imi vine sa cred ca suntem deja in noiembrie, iar eu ma gandesc numai la vara!!!!! Mi-e dor de vanticelul de la mare, vanticelul fierbinte care, desi te arde usor, iti mangaie pielea dandu-i o culare aramie superba. Mi-e dor de un pahar cu apa minerala cu muuulta gheata pe care il bei pe nerasuflate din cauza caldurii. Mi-e dor de marea noastra, marea in care ma balacesc de cand ma stiu. Mi-e dor de senzatia de teama pe care o ai in apa rece cand te duci in larg si stii ca nu mai ajungi cu picioarele pe fundul apei si ai vrea sa te intorci la mal, dar parca ai mai inota un pic...
Cu toate astea, imi aduc aminte ca e noiembrie, sunt aproape 4 luni de cand sunt teribil de fericita si vin lunile de iarna!
Vine iarna si ma gandesc cu bucurie ca incepe schi-ul, incepe disperarea de vineri sa ne inghesuim sa mergem la munte cu catel cu purcel:) In acelasi timp imi este groaza de trafic, de coada de la telecabina si de intoarcerea in Bucuresti. O intoarcere intr-o capitala europeana plina de zapada neagra de care iti este scarba, de fleoscaiala generata de doua raza de soare, de nametii infernali care vor imprejmui bulevardele pana la primavara, nameti negrii de jeg, praf, noroi...
Mi-e groaza de faptul ca zapada ii va lua prin surprindere atat pe drumari cat si pe primari, imi este frica de momentul in care pica prima zapada si noi va trebui sa mergem la serviciu pe drumurile sugrumate de masini si de zapezi, de dezapezitul masinii, de frigul pana la primul semafor, adica pana se incalzeste motorul, de momentul in care masina nu va porni pentru ca pana si ea s-a saturat de metropola noastra de-a dreptul imputita!
Dar abia astept prima zapada care va fi alba si va acoperi pentru cateva ore mizeria, va imprastia aurolacii si spalatorii de geamuri din intersectii, va tine multi plimbareti degeaba in case; iar eu voi calca pe zapada neatinsa si ma voi bucura de racoarea ei....
Vine iarna
Bine-mi pare
Noroc ca inca e cald in apartamente, asta pana nu ne voi mai permite nici acest lux!
Nu disperati, dragii mei, am rezistat noi celor 50 de ani de comunism, nu mai rezistam noi unei ierni friguroase?
Va imbratisez cu drag:)
Cu toate astea, imi aduc aminte ca e noiembrie, sunt aproape 4 luni de cand sunt teribil de fericita si vin lunile de iarna!
Vine iarna si ma gandesc cu bucurie ca incepe schi-ul, incepe disperarea de vineri sa ne inghesuim sa mergem la munte cu catel cu purcel:) In acelasi timp imi este groaza de trafic, de coada de la telecabina si de intoarcerea in Bucuresti. O intoarcere intr-o capitala europeana plina de zapada neagra de care iti este scarba, de fleoscaiala generata de doua raza de soare, de nametii infernali care vor imprejmui bulevardele pana la primavara, nameti negrii de jeg, praf, noroi...
Mi-e groaza de faptul ca zapada ii va lua prin surprindere atat pe drumari cat si pe primari, imi este frica de momentul in care pica prima zapada si noi va trebui sa mergem la serviciu pe drumurile sugrumate de masini si de zapezi, de dezapezitul masinii, de frigul pana la primul semafor, adica pana se incalzeste motorul, de momentul in care masina nu va porni pentru ca pana si ea s-a saturat de metropola noastra de-a dreptul imputita!
Dar abia astept prima zapada care va fi alba si va acoperi pentru cateva ore mizeria, va imprastia aurolacii si spalatorii de geamuri din intersectii, va tine multi plimbareti degeaba in case; iar eu voi calca pe zapada neatinsa si ma voi bucura de racoarea ei....
Vine iarna
Bine-mi pare
Noroc ca inca e cald in apartamente, asta pana nu ne voi mai permite nici acest lux!
Nu disperati, dragii mei, am rezistat noi celor 50 de ani de comunism, nu mai rezistam noi unei ierni friguroase?
Va imbratisez cu drag:)
Adrian Paunescu
Avem inca o data cu ce sa ne mandrim si iar ne batem joc!
