Dragoste de inchiriat - Mai are femeia nevoie de barbat?

Asistam zilele trecute la o discutie intre prietene, ce se leaga de subiectul pe care urmeaza sa il abordam. "Eu nu i-am cerut niciodata iubitului meu sa-mi cumpere ceva", spune una dintre ele. "Inchipuie-ti numai, cum ar fi, sa vreau si eu sa mananc o inghetata si sa ma apuc sa ma pisicesc pe langa el sa-mi cumpere sau sa-mi dea bani sa-mi iau.", replica indignata cealalta.

Observam de aici ca barbatul si-a pierdut rolul de "provider" in relatie. Si-atunci, ce le mai ramane de oferit? Un umar pe care femeia sa poata plange? Ti-ai gasit. Femeile puternice nu plang. Si-atunci? Ramane dragostea. Dar poate ea sa tina impreuna doi oameni pe termen lung?

Cand ea abia isi mai vede capul de treburi iar el isi incalzeste tot mai des la microunde cina rece, mai poate o relatie sa dureze? Mai avem nevoie unii de altii? Cand femeile au ajuns sa stapaneasca domenii candva conduse de barbati, iar cei din urma se indeletnicesc tot mai des cu treburi femeiesti, ce ne mai putem oferi reciproc pentru a putea spune ca avem cu adevarat nevoie unii de altii?

"Stiu si eu sa schimb un bec, n-am nevoie sa-l vad pufnind in sus si in jos ca s-a chinuit sa lege doua fire, ca dupa aia sa-mi scoata ochii o saptamana ca si el face treaba in casa asta, nu numai eu.", este o replica pe care am auzit-o de nenumarate ori in cadrul unor discutii intre prietene, satule de "tiranii" de acasa.

Ei bine, chiar daca te pricepi sa schimbi un bec, afla ca tot ai nevoie de un barbat si nu numai ca ai nevoie de el, dar, potrivit spuselor psihologilor, femeile au fost programate sa depinda de barbati.

Desi ne putem lauda cu statutul de femeie independenta, nu putem sterge pocnind din degete mostenirea a generatii intregi care au functionat dupa un anumit tipar al relatiei dintre femei si barbati, bazat pe un soi de dependenta programata genetic, potrivit spuselor cercetatorilor.

Psihologii sustin ca si femeia de succes, cu o situatie financiara satisfacatoare, traieste cu teama ca nu poate supravietui de una singura. Fapt firesc, de altfe, fiindca avem nevoie de iubire pentru a ne simti impliniti.

Dar in conditiile in care sustinem ca nu mai avem nevoie de un barbat cu tot ce are el de oferit, ci doar de dragostea lui, relatia cu sexul opus se reduce la un soi de schimb de tipul "iti ofer atat din timpul meu, imi oferi un loc in inima ta si nimic mai mult". Absurd, nu-i asa?

Si totusi, revenim la intrebarea din titlu. Mai are nevoie femeia de barbat? Iata ce ne-a raspuns o femeie care sustine ca stie ce vrea: "Barbatul e bun atata timp cat nu se transforma intr-un aspirator de timp, de bani si nu te confunda cu un tonomat de sex. De indata ce prezinta astfel de semne, e cazul sa fugi mancand pamantul."

Asadar, avem nevoie de un barbat in adevaratul sens al cuvantului, nu de un mascul, programat sa actioneze instinctiv. Avem nevoie de un om care sa ne completeze, sa ne inteleaga si sa ne ofere spatiu atunci cand avem nevoie, dar si dovezi de iubire atunci cand cerem, sau si mai bine, fara sa fie nevoie sa le cerem. Un fel de provider care ofera doar dragoste de inchiriat, nu-i asa? 

Spre asta ne indreptam? Tu ce crezi?