Cuplu in impas: Ce se ascunde in spatele dificultatilor sexuale?

Ce ar fi un spatiu preconstient intr-un cuplu? Este un spatiu situat in pielea cuplului despre care nu se vorbeste, el nu exista aproape niciodata ca tema in cuplu, dar este prezent in mintea unuia sau ambilor intr-o forma de preocupare. Aici sunt depuse toate preocuparile psihice care nu pot sa fie refulate sau exprimate, devenind un spatiu al reprimarii.

Acest spatiu preconstient este un domeniu dominant al psihoterapiei analitice de cuplu si familie. Spatiul psihic reprezentat de sexualitate este, poate, cel mai reprezentativ. Multe cupluri nu vorbesc despre asta si deodata se trezesc in fata unei situatii de infidelitate care pare aparuta brusc, de nicaieri. Ce s-a intamplat? Reprimarea in acest spatiu preconstient nu a mai functionat si, la prima ocazie ivita, a fost pus in act. Odata pus in act, tot in acest spatiu apare vinovatia. Aceasta vinovatie va face ulterior ca problema sa izbucneasca sub forma unei crize de cuplu in care se pune frapant problema despartirii sau a continuarii relatiei. Cuplul in acest moment este intr-un impas in care nu mai exista solutie, nimic nu mai poate sa fie simbolizat, discutat, analizat. O senzatie de aleatoriu se creeaza si fiecare incearca sa „salveze”.

In cazul psihoterapiei de familie, spatiul preconstient poate sa fie cel al adoptiei unui copil. Problema daca sa spui unui copil ca este adoptat sau nu, este una frecventa in familiile respective. Si in afara de ”daca sa-i spui sau nu” mai sunt si variantele – cand sa-i spui, la ce varsta, cum sa-i spui, etc. Exista tot felul de preocupari care sunt in mintea parintilor si care, intr-un fel sau altul, ajung si la copil. El sesizeaza ceva dar la el este ceva inconstient. Ca urmare, va fi pus in situatia inconstienta de a nu putea evalua o situatie. Constient nu are acces la informatii. Dar anumite ezitari ale parintilor la situatii obisnuite, sunt remarcate de copil si efortul lui de a le intelege devine un esec. Ca urmare isi va constui un alt tip de explicatie, de obicei bazat pe faptul daca este iubit sau nu, daca este abandonat sau nu.

Psihoterapia analitica de familie vine sa analizeze modalitatea. Ea o va face intr-un mod de abordare al inconstientului, plecand de la fantasma adoptiei. Ce i-a facut pe parinti sa ia aceasta deciziei. Cum participa copilul la fantasma lor si cine este el pentru ei. Este un univers in sine, care merita atentie. Dar ce as sublinia in acest context este situarea preocuparii in spatiul preconstient al familiei. Pe de o parte avem pe cineva care se gandeste efectiv la lucrurile acestea, pe de alta parte avem o alta persoana pentru care totul este profund inconstient. Combinatia acestor pozitionari va conduce la o situatie de impas care va izbucni cand reprimarea nu mai este posibila.

Solutia spatiului preconstient pare destul de simpla. Inainte de a incepe o psihoterapie de cuplu sau de familie este bine sa vezi daca tu, care te preocupi de aceste probleme, le poti aduce intr-un spatiu constient al cuplului sau al familiei. Daca cel care are aproape aceste continuturi le poate vorbi, atunci spatiul isi pierde amploarea iar reprimarea nu mai este atat de necesara. Daca nu se poate, indiferent de motiv, atunci alegerea unei variante de psihoterapie de cuplu, familie sau individuala va deveni mult mai la indemana si mult mai ieftina decat consecintele situatiei de criza cand impasul va deveni de neevitat iar confruntarea imposibil de controlat.

Pe de alta parte, cred ca insasi constiinta faptului ca exista un spatiu preconstient in care exista lucruri amestecate si care este ca o bomba neamortizata poate sa constituie un mic remediu pentru cei aflati intr-o situatie de cuplu sau familie. De asemenea, as vrea sa atrag atentia asupra unui fapt – vindecarea este posibila numai atunci cand spatiul poate sa fie explorat prin fantasma si continut psihic inconstient, faptul de a se trata niste situatii, nu face decat sa amane momentul izbucnirii.