Divortul si singuratatea

In cadrul fiecarei familii exista o parte inconstienta care se constituie in ceea ce numim legatura. Prin legatura intelegem relatia inconstient – inconstient prin felul in care fiecare membru al familiei se raporteaza la celalalt si, ulterior, la terti – alti membri de familie, copilul. Fara a lua in seama aceasta parte nu vom putea numi si separa familia de oricare alte relatii. Aici avem legatura familiala, iar terapia familiala psihanalitica este o terapie a legaturii familiale si nu una a actului de divort. Din acest punct de vedere, divortul devine o tema prin semnificatia fantasmatica pe care o are.

In cuplul obisnuit functioneaza o circulatie a fantasmelor care se sustin reciproc si care evolueaza impreuna. Daca ea povesteste momente din copilarie cand se juca cu luminile si umbrele de pe perete, de jucariile ei, iar el continua sa vorbeasca despre jocul sau cu fratele sau de la 5 ani, urmatoarea ei interventie include prezenta unor copii cu care se joaca. Sprijinindu-se pe fantasma lui, ea pune in cuvinte o alta imagine – a ei impreuna cu altcineva. Acest lucru este posibil prin faptul ca preia de la starea de "impreuna" cu altii de care simte nevoia. Prin acest schimb aici, prin aceasta asociere libera avem de-a face cu o crestere a ceea ce este deja. Asta se intampla intr-un cuplu obisnuit. Celalalt adauga modului nostru de a fi, ceva important.

Cuplurile aflate in divort au de regula fantasme individuale. Ei nu mai sunt impreuna si divortul vine de la sine ca o consecinta logica. Este o varianta la fel de logica ca si cea de mai sus. Acest cuplu nu mai exista, iar membrii lui sunt de acord ca este de domeniul trecutului.

Divortul devine problematic atunci cand cuplurile functioneaza dupa principiul emis de Decherf si Caillot – "daca ramanem impreuna ne ucidem, daca ne separam murim" in care nici una din variante nu functioneaza. Este un mod de a resimti legatura si pe celalalt. Atunci divortul devine complicat si totul se foloseste ca intr-un razboi. Dar planul pe care cuplurile nu il au in vedere este cel psihologic. In acest tip de abordare totul devine o arma indreptata impotriva celuilalt – copilul care incearca sa fie folosit ca forma de frustrare a celuilalt, casa care devine o modalitate de frustrare a celuilalt, tot felul de pretentii. Veti vedea in aceste divorturi mai curand modalitati de a certa, infrunta impreuna in acelasi loc si acelasi timp decat doi oameni care vor sa fie separati. Tensiunea implicata de incapacitatea de a fi impreuna si de a fi separat este foarte mare si devine un magnet in care sunt atrasi si cei din jur – prieteni, rude, apropiati, avocati, de multe ori si psihologi.

Problema lor este una a legaturii, iar singura varianta de solutionare este intelegerea legaturii asa cum este ea. Odata inteleasa ca atare, ca legatura, orice decizie ar lua este una in conformitate cu ceea ce sunt ei. Dificultatea majora a acestui cuplu in a apela la o terapie este data de faptul ca adresarea catre terapeut in sine devine o problema a cuplului, o forma de a se razboi cu celalalt si nu una de intelegere a unei situatii. De multe ori o varianta individuala pare sa fie mai aproape de lucru decat una de cuplu in aceste situatii. Pentru ca acest razboi permanent are nevoie de un armistitiu. Iar armistitiul poate insemna refuzul unuia de a mai lupta cu celalalt. Ori asta inseamna o intelegere a ceea ce este in propria persoana.

 

Programari psihoterapia singuratatii:
tel: 0722 453 906
mail: [email protected]
cabinet online : http://www.webexperts.ro/cabinet