Din nou in Provence

De Angela Baciu , scriitor în Blogul Angelei Baciu 31 mar 2014

Imi vine in gand acum un citat cunoscut: „Când Dumnezeu a început s? se îndoiasc? asupra lumii, ?i-a amintit c? a creat Provence-ul” scria candva poetul Frederic Mistral. Sa facem un exercitiu de imaginatie: ne intoarcem in copilarie, primavara sau vara la tara la bunici. Ne amintim de caldura soarelui, blandetea diminetilor, aerul curat, campuri cu flori, nopti albastre pline de stele, aproape ca le atingi cu mana…ei, da, oricand m-as mai intoarce in Provence, de fiecare data campurile pline de lavanda imi par altfel…as alerga cu picioarele goale sa simt aroma florilor, m-as arunca cu bratele deschise printre floarea soarelui…inchid ochii. Sunt din nou acolo, amintirea zilelor petrecute ieri inca nu ma lasa sa ma desprind de acele clipe. Merg pe urmele lui Van Gogh, Picasso sau Cezanne care ne-au descris pe panza toata viata si misterul din Provence, merg pe urmele lui Alphonse Daudet, Marcel Pagnol citindu-le cartile si devenind personaj in paginile lor…De data aceasta nu am stat mult, am respirat aerul cu foame, cu dorinta, am simtit toate culorile, mirosurile de plante si ierburi, am citit versuri de dragoste si moarte, am revazut cu atata dragoste Aix en Provence, Avignon, m-am plimbat pe Ron cu vaporasul, am baut un ceai fierbinte pe pontonul cunoscut, am mers pe stradutele din Avignon pline de flori cu terase si mici magazine cu suveniruri imbietoare, am vazut Camarque, Luberon, Fontaine de Vaucloise…si Arles, sa nu uit…am descoperit si locuri pe care nu le cunosteam, am cunoscut oameni cu povesti de viata extraordinare, artisti veseli mereu pusi pe glume, am descoperit si un mic sat (asemanator cu satele noastre de pescari) salbatic si plin de oameni buni. O dupa-amiaza mistica am petrecut acolo, parca toti anii mei se adunasera in locusorul acela plin de apa si nisip fin. Nu mai vroiam sa plec, as fi ramas asa, in fata marii, citind versuri uitate de timp, mancand bouillabaisse, band un pahar de vin rosu Châteauneuf-du-Pape si povestind cu pescarii despre cum poti prinde cel mai mare peste! Cata viata, frumusete, simplitate. Intr-o dimineata m-am dus intr-o mica piateta, ce lume colorata, poti gasi orice: de la flori, suveniruri, lavanda, dulceturi de toate felurile, miere parfumata, flori d’orange, sapunuri in diferite forme si culori, am mancat pepeni galbeni provensali de Cavaillon, parfumuri…misterioasele parfumuri. Parca toate strazile sunt parfumate, casele colorate cu obloane lila si albastru, galben si nisipiu te indeamna sa cunoasti oameni, sa le bati la usa si sa le zambesti. Ei da, sa le zambesti! …Ma voi intoarce…campurile de lavanda vor fi si mai frumoase…si mai proaspete…