Cand eram la liceu, a locuit cu noi timp de doi ani o verisoara, venise la noi pentru ca avusese mari probleme in orasul unde locuia. Avea probleme cu parintii, avea probleme si la scoala, asa ca matusa mea a considerat ca era mai bine pantru ea sa termine liceul in localitatea unde eram noi, aproape de bunici.
Se confrunta cu multe probleme, era foarte nesigura si credea ca era foarte urata. A inceput o cura de slabire si s-a dus si la fitness. La un moment dat a slabit foarte mult, dar tot tinea cura, noi nu intelegeam de ce. Pentru ca ea se vedea in oglinda foarte grasa. Pe atunci in Argentina, anorexia si bulimia incepusera sa fie subiecte comune. Noi ne-am dat seama la un moment dat ce i se intampla. A inceput sa aiba probleme de sanatate: cu vederea, avea dese caderi de calciu, a inceput sa-i cada parul, era palida, nu mai era femeie, era o umbra. Am incercat sa o ajutam, sa-i fim aproape, sa o intelegem si sa ii aratam ca o iubim. A inceput sa manance, dar atunci cand o facea, se simtea vinovata si mergea la toaleta de fiecate data sa vomeze ce manca. Noi nu am mai stiut cum sa o ajutam. A inceput sa mearga la un psiholog si si-a mai revenit. Cand a plecat de la noi nu se vindecase in totalitate, insa era pe drumul cel bun. Si-a revenit odata cu trecerea timpului si cu tratament psihologic.
Am mai avut o matusa, care a murit de anorexie, pur si simplu a incetat sa manance. Ca si verisoara mea, ea se vedea grasa, desi era foarte slaba. Aparatul digestiv intr-o zi a incetat sa mai functioneze din cauza ca ea nu mancase de mult timp si cand a ajuns mancarea in stomac a facut o criza puternica si a ajuns la spital. Chiar si in spital, corpul ei refuza si perfuzii si orice mod de alimentare care i se administra. A murit dupa cateva zile in spital, slaba, numai piele si os...
Bolile alimentare pot fi la fel de periculoase ca orice alta boala grava. Suferinta este diferita pentru ca este doar pshihica, in mintea celor care se imbolnavesc. Totul este numai din cauza lor. Eu am suferit de o astfel de boala si o compar cu un drog, devii dependent de a nu manca. Verisoara mea despre care v-am povestit nu mai era stapana pe viata ei, se gandea numai la ce manca sau la ce nu manca. Cand nu manca era foarte fericita, dar cand manca suferea enorm. Nu mai putea sa se bucure, ca noi toti ceilalti, de un mic dejun in familie, sau cand sarbatoream o zi de nastere sau de Craciun. Toata lumea se bucura de o masa impartita cu cei dragi, ea insa nu putea. Mancarea era dusmanul sau de moarte.
Dragi parinti, anorexia si bulimia sunt boli psihice comune in adolescenta. Se imbolnavesc in special cei care au probleme acasa sau care au fost parasiti de iubit/iubita. Persoana care sufera de aceasta boala se ascunde, din acest motiv e foarte important sa fiti atenti la ce se intampla cu adolescentii vostri. Daca va dati seama la timp, vindecarea poate sa fie foarte usoara. Bulimia, in general, este relationata cu anorexia (asa dupa cum am citit undeva). Atunci cand persoana care sufera de anorexie realizeaza ca are o boala si ca singurul mod de a scapa este "mancand fara frica de a se ingrasa", atunci este foarte posibila aparitia bulimiei. Vina si lipsa de control atunci cand mancam poate sa ne conduca spre bulimie.
Nu stiu foarte mult, dar am citit si am trait experientele (ale mele sau ale celor apropiati mie) acestor boli. Parintii trebuie sa aiba mare mare grija si daca au vreo banuiala cat de mica in ceea ce ii priveste pe copiii lor, trebuie sa apeleze de urgenta la un psiholog care le va spune cum trebuie sa procedeze.
Cateva articole si poze relationate cu aceste boli (unele sunt chiar socante, dar cred ca pot trage un semnal de alarma in privinta gravitatii acestor boli) se gasesc pe link-urile de mai jos.
Mail Online
Cele Bitchy
Feed Feedcat
Funatiq
Analia
