Dezastrele produse copiilor de parinti

Cele mai bune intentii ale parintilor se pot transforma in cel mai urat cosmar pentru ei, mai tarziu. Exista numeroase mici gesturi de afectiune care, repetate pe un anumit fond, pot face ca micutul sa dezvolte un comportament nedorit sau sa isi dezvolte personalitatea intr-o directie gresita.

Descurajarea: Esti prea mic/a pentru orice!

Dar care sunt greselile care ajung sa ii "coste" cel mai mult pe parintii? Gandirea de tipul: "Copilul meu e prea mic ca sa isi faca patul/ sa joace rugby/ sa se imbrace singur! sau "E prea greu pentru el/ea! Mai bine nu il las!". Nu ti s-a intamplat sa observi o mamica care sa insiste sa isi imbrace copilul, desi cel mic parea a se descurca bine si singur?

Ne explica psihoterapeutul Anda Pacurar: "Parintii isi descurajeaza copiii din prea multa dragoste si ajung, ori prin comportament, ori prin vorbe, sa le arate ca ei (cei mici) nu pot face nimic bine: se ocupa sa ii imbrace, se ocupa in fiecare zi de igiena lor. (n.r. e vorba de copiii care s-ar putea descurca si singuri)."

Copilasii care sunt pusi in fata unei asemenea situatii, in care nu sunt lasati sa aiba grija de ei insisi pot ajunge, spune psihoterapeutul, la a avea doua posibile reactii.

Prima dintre acestea poate fi descurajarea urmata de incapatanarea de a nu mai vrea sa faca nimic. La ea ajunge copilul atunci cand decide ca nu mai vrea sa reactioneze sau sa incerce sa faca ceva, orice, si ca e inutil sa incerce, pentru ca oricum nu va fi lasat.

Cea de-a doua reactie, la fel de negativa, este ca micutul ajunge sa creada ca adultii sunt prezenti in viata lui pentru a-l servi si a-i face toate poftele. In aceste situatii, copilul tau poate demonstra adevarate veleitati de mic dictator.

Anda Pacurar: "Comportamentele problematice ale copiilor pot avea patru posibile scopuri gresite: atentie, putere, razbunare, izolare. Acesta din urma este rezultatul celei mai inalte descurajari."

- Atentia obtinuta in mod negativ este una din primele semne care iti pot arata ca copilul tau sufera pentru ca a fost descurajat. Atunci el va incepe sa faca cat mai multe prostii, sa incerce sa va contrazica pe tine si pe sotul tau. Intr-un cuvant, sa incerce sa va atraga atentia in felurile in care el crede ca se poate.

- Puterea. Este cel de-al doilea stadiu de descurajare la care se poate afla un copil si se manifesta, de obicei, prin faptul ca micutul incearca sa isi provoace parintii din ce in ce mai mult. El urmareste ca acestia sa isi exercite puterea pe care o au asupra lui, ne explica psihologul.

- Razbunarea. Copilul tau este foarte descurajat si se simte ranit si vrea ca, la randul sau, sa ii raneasca pe altii. Parintii sunt vizati in primul rand, pentru ca de obicei ei sunt cei care l-au facut sa se simta astfel.

- Izolarea / Inadecvarea. Reprezinta ultimul stadiu prin care un copil arata ca este descurajat. Aflat in acest stadiu, cel mic va refuza sa se mai joace, nu va mai vrea sa isi faca temele si aceasta incapatanare va fi manifestata atat in fata parintilor, cat si in fata profesorilor, el repetand mereu: "Nu stiu!"

Parintii uita de multe ori ca fiecare mic gest prin care isi exprima afectiunea si prin care incearca sa isi protejeze copilul poate ajunge sa il descurajeze pe cel mic. Psihoterapeutul Anda Pacurar spune: "Chiar si trezirea de catre parinti a unui copil de scoala nu este un lucru pozitiv. Daca copilul stie sa foloseasca o telecomanda de televizor sau un telefon mobil, inseamna ca este capabil sa se trezeasca singur pentru a merge la scoala. Solutia nu este sa nu ii dai celui mic nici o responsabilitate si sa mergi sa strigi la el din 5 in 5 minute pentru a-l trezi."

O alta solutie pe care sa o respecti ca sa il responsabilizezi pe cel mic este sa nu mai verifici daca si-a invatat si daca si-a facut temele, sau daca si-a amintit sa se spele pe dinti. Lucrurile legate de scoala vor avea consecinte imediate, in sensul in care el va suferi daca nu isi respecta temele.

Un alt lucru important este sa il lasi sa te ajute la treburile casei, sa contribuie si sa simta in felul acesta ca apartine familiei si ca are un rol important.

Mai ales pentru tatici, acesta este un sfat care merita retinut: nu va pierdeti rabdarea atunci cand va jucati cu micutii dumneavoastra si nu incepeti sa rezolvati puzzle-ul inainte ca micutul sa fi inteles despre ce este vorba.

Copilul care ajunge sa fie descurajat poate avea probleme serioase la maturitate, probleme care ii pot afecta atat viata profesionala cat si pe cea personala. El va ajunge sa ii fie teama de responsabilitati, sa ii fie teama ca nu va face fata responsabilitatilor si sa sufere, spune Anda Pacurar, de "sindromul amanarii", adica sa isi amane lucrurile pentru care este responsabil in idee ca vor disparea sau ca nu vor mai trebui facute.

El poate deveni "creativ" in a-i pune pe altii sa munceasca in folosul sau. Din pacate, apreciaza psihoterapeutul, el simte ca viata sa nu este in propriile maini si esecurile in dragoste sau cariera il pot impinge la suicid, mai ales in perioada adolescentei.