Despre omul urban

Omul urban este si el un fel de homo sapiens numai ca nu as sti sa spun daca mai evoluat sau din contra -  involuat.

De ce acest subiect ? Pentru ca in ultimul timp observ cat de bine s-a conturat  aceasta specie care deja are ramurile ei. Ca e una sa vorbim de trasaturile generale:  « traiesc din agitatia orasului, se hranesc cu zgomotele si miscarea continua, le place adrenalina, prezenta umana » si una e sa intram in subcategorii.  

Exista de exemplu clubberi sau party people care duc un stil de viata in care sunetul este primordial, pentru care alternanta noapte zi capata alte dimensiuni. Ii avem de asemenea pe workaholici, care in opinia mea vin pe acelasi fir genetic  cu omul urban: valorile familiale si sociale sunt schimbate, munca nu mai e doar un mijloc de asigurare a existentei, ci devine o placere uneori mai mare ca sexul, ca iubirea.

Omul urban inseamna prezenta masinii si suplinirea miscarii cu exercitii  statice in incaperi inchise. Inseamna consum fara masura, fara o explicatie si fara o finalitate. E un EL sau EA indepentent/a in special emotional, care traieste in societate (caci se hraneste cu ea, se raporteaza la ea, exista ca sa-i demonstreze ceva), dar care este totusi singur.

Nu e un om mai rau sau mai bun decat stramosii lui, e pur si simplu altcineva. Acel cineva care considera plimbarea in mall (cu scop de shopping sau nu) o evadare care merita tinuta ei, atitudinea si timpul sau special alocat.

Eu sunt un om urban. Imi place? Nu stiu. Pur si simplu asta am devenit. Constat o oarecare « robotizare » a activitatilor mele. O oarecare pierdere de umanitate. O masina de muncit care stie regulile si normele si le urmeaza ca atare. Pot sa ies din joc ? Nici asta nu stiu! Poate ca nu vreau, poate ca ramasitele omului preistoric din mine si-a regasit jungla de mult pierduta. Poate sunt o forma a evolutiei darwiniene. Poate da, poate nu. Insa un lucru stiu: daca m-ai muta din habitatul asta intr-unul linistit, cu siguranta m-as ofili si as muri.