Este o poveste lunga care a inceput atunci cand am hotarat sa NU plec din America. Atunci marcam, fara sa stiu, drumul catre Romania si catre muzica pe care o fac in prezent.
Cand eram in America a izbucnit criza din Argentina, mai aveam 1 an si jumatate de facultate si am primit un telefon de la mama prin care imi spunea ca nu mai putea sa ma ajute cu suma suplimentara, care venea peste bursa. A urmat cea mai grea perioada din viata mea, in care am si spalat vase, am lucrat ca menajera, ca babysitter, ca secretara, ca bibliotecara, ca plasatoare la concert, iar toate asta doar ca sa imi indeplinesc un vis: cel de a termina facultatea in America. Nu stiam exact de ce aveam atata ambitie, dar eram sigura ca asa trebuia sa fac. In aceasta perioada s-au intamplat doua lucruri determinante in viata mea: l-am intalnit pe Razvan si m-am indragostit de muzica pe care o cant.
Iata primul lucru pe care l-am invatat din aceasta experienta: cand stim ce vrem trebuie sa mergem direct catre obiectiv, chiar daca aceasta inseamna ca trebuie sa facem lucruri care nu ne plac. Daca stim de ce le facem, atunci putem sa devenim cele mai fericite menajere, babysittere, secretare si asa mai departe.
America nu a insemnat niciodata locul unde mi-as fi dorit sa imi intemeiez o familie, asa ca ma gandeam sa plec in Spania (avand in vedere ca in Argentina era imposibil din punct de vedere economic) dar am hotarat sa incerc mai intai in Romania, pentru ca eram indragostita de Razvan si credeam ca pentru iubirea pe care o aveam merita macar sa incerc.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cumpar un curs de limba romana si sa ma apuc sa invat ceva pana cand ajungeam in Romania. Stiam ca voi incepe de la zero. Aveam iubirea pentru Razvan, iubirea pentru muzica pe care voiam sa o cant si cateva arme pentru supravietuire: diploma de profesoara si o mare ambitie pentru construirea unui viitor pentru mine alaturi de barbatul pe care il iubeam.
Am avut mii de obstacole, dar mi-am pus sufletul pe masa si am fost constienta ca daca vreau ceva nu pot sa stau sa astept acasa. Trebuia sa actionez!
Nu vorbeam bine romaneste asa ca nu puteam sa predau muzica in limba romana, am trimis CV-ul la toate gradinitele din Bucuresti cu predare in limba engleza si am reusit un interviu la o gradinita foarte importanta "International Nursy School" si l-am trecut cu bine!! Si in timpul in care predam acolo muzica la copiii straini de la 2 pana la 7 ani, cautam si cu muzicieni, ca sa imi pot face formatie, pentru a-mi implini visul de a canta.
In rest, povestea cred ca e cunoscuta si nu vreau sa va plictisesc cu o autobiografie, important este sa va povestesc ceva care sa va ajute sa depasiti obstacolele. Eu cred ca tot ce avem in viata noastra este generat din propriile noastre energii. Eu cand am venit in Romania am simtit efectiv ca eu generam toate intamplarile in care eram implicata. Exista o energie pozitiva in aerul pe care il respiram si o mare incredere ca voi ajunge undeva.
Exista o voce interioara care tot timpul ne spune lucruri importante, dar de obicei noi o ignoram. Eu numesc vocea asta "intuitie". Am urmat-o toata viata, am facut asa cum mi-a spus, chiar daca mi-a fost frica de foarte multe ori. Sigurul lucru care ma face sa cred ca am control total asupra vietii mele este intuitia mea, in care cred si pe care o ascult.
Daca vreti ceva, puneti iubire si urmati directia dorita, chiar daca uneori sunteti intarziati de lucruri care intervin pe parcurs. Trebuie doar sa le ocoliti, si sa va ocupati de lucruri importante.
Visurile cele mai mari se construiesc foarte incet dar sunt facute sa dureze toata viata.
Besitos!
Analia
Despre complexe si sentimente de inferioritate
