Despre ceai

Eu beau mult ceai. In fiecare an culeg plante de la munte si imi fac un amestec demn de cel mai mare magazin de ceaiuri din lume. Recent insa, am descoperit arta de a face si a bea ceai. Ceismul este cultul ceaiului si inseamna inchinarea la frumos in mijlocul intamplarilor de rand ale vietii. In Cartea Ceaiului, Okakura Kakuzo vorbeste despre filozofia ceaiului si o defineste ca fiind atitudinea noastra fata de om si fire. Ne indepartam de lume cand bem ceai si totodata ne adancim in sine. Toate acestea le-am experimentat la cursul de Chanoyu de la Centrul Seeds for Happiness si la demonstratia sustinuta de Sensei Gabriel Soga din Belgia (care o sa vina din nou in decembrie). A fost fascinant sa vad ca ceaiul poate fi un motiv de bucurie, de constientizare a clipei si a micilor lucruri care ne fac viata. A bea ceai este o ceremonie, o emotie estetica.

Cand intri in casa gazdei e musai sa dai atentie tuturor lucrurilor care-ti ies in cale, altfel dai dovada de badaranie. Cel care te-a invitat la ceai cu siguranta s-a pregatit pentru intalnirea cu tine, a considerat ca esti special si asta te indeamna la recunostinta si emotie impartasita.

Kakuzo spune in cartea sa ca "cei ce nu pot sa simta in ei micimea lucrurilor mari, sunt facuti sa treaca cu vederea maretia micilor lucruri in ceilalti".

Ceaiul - ce minunat pretext de a celebra viata!