Declaratia de avere a esteticului

Moda, frumusetea... doua concepte care nu sunt de fapt dictate de timp ci de felul in care le mulezi pe spirit. Concepte care fac parte din viata mea dar pe care le interpretez privind dincolo de design, dincolo de textura, dincolo de eticheta, ajungand la esenta - trairea pe care o vei avea purtandu-le. Se asorteaza sau completeaza un zambet de copil, un sentiment de dragoste, o privire pierduta sau un suspin de fericire? Da? Atunci e perfecta...

De acolo si expresia “Poarta ce simti!”….

Stateam la o discutie ca intre fete despre  cat de bine e inteleasa ideea de bun gust in moda si nu era chiar o noutate pentru noi, dar granita este extrem de subtire intre a intelege exuberanta stilistilor din strainatate la care ne uitam de jos toti si cum poate fi ea testata de diferiti “fani” obtinand un esec. Nu brandurile sau casele de moda cu renume iti transforma stilul vestimentar in unul bun. Cu o serie de colaboratori de-ai mei vorbeam despre obsesia unor romani de a haitui brandul, iar solutia a fost una pe care o asteptam “Poti sa te imbraci si cu o tinuta No Name si poti arata extrem de chic, poate chiar mai stilish decat multe starlete autohtone”.

Mi-a placut intr-un articol mai vechi, concluzia Adelinei Ivan, legata de stilul vestimentar romanesc: “Unde se localizeaza Romania ca stil? Intre overbranding si sclipicios, cu puseuri de bizarerii stilistice si amalgamuri de patternuri situate in zona underground

 Prin ce se diferentieaza stilul romanesc fata de celelalte nationalitati, atunci cand vine vorba de moda? In Romania a fi sexy = cat mai dezbracata."

In alta ordine de idei, nu ai nevoie de un portofel gros ca sa fii si sa te simti chic, trebuie doar sa-ti regasesti sentimentul acela de frumos si in hainele pe care le achizitionezi si in combinatiile pe care le faci.  Eu asa fac si poate unele persoane imi catalogheaza uneori stilul drept unul soft, alteori prea indraznet. Ideea e ca aleg sa ma simt bine...