Ori sunt eu prea rebela, ori sunt prea multe stereotipuri. Ceva nu merge. M-au enervat totdeauna greselile gramaticale, recunosc, mea culpa. Ma mai enerveaza si stereotipurile. Incerc pe cat posibil sa nu folosesc sintagme uzitate de tot poporul. Si observ ticurile verbale. Fiecare are un tic verbal, trebuie sa recunosti asta. Am si eu unul, nu pot sa il sufar si incerc sa scap de el, “ca sa zic asa”. Ma scoate din minti si nu pot sa ma sufar. Dar voi scapa de el pentru ca imi impun asta. In afara de acest tic verbal, pe care l-am vazut la multa lume, mai sunt si altele, asa ca am decis sa fac un soi de top al ticurilor verbale.
Desi… ticuri verbale ar trebui sa se numeasca? Sau stereotipuri la moda?
Gen. In loc de o explicatie, de un epitet, de o comparatie, multa lume spune”gen”. Mergem la o petrecere gen.
Deci. Deci asta e des prea folosit ca sa dau eu acum informatii despre el.
Decat. De unde si celebrul banc: In piata. “Vreau sa cumpar cartofi” “De cat?” “Decat cartofi…”. Ca doar cartofi nu inteleg de ce nu le suna mult mai bine.
Stii? Intelegi? D’poi n-oi fi chiar asa tampit!
Auzi…Cre’ca da, fa-ma atent altfel
Ca sa zic asa. Uf, si asta e pe post de uitat cuvinte. Cand nu mai stii ce sa zici, il folosesti.
Super. Super ok, super tare, super funny. Un tic despre care cred ca tine loc de “cool” pentru cei care nu vor sa vorbeasca englezo-romana.
Frate. Lol. Iubita. Fata. Papuse. Maretul pisi… bleah!
Si promit ca voi scrie zilele urmatoare despre cuvintele mele preferate: steatopigos, apoticar, febrifug si stahanovist.
Certuri in familie? Nope
Azi barfesc: Borcea, fotbalul si cadouri second-hand
