De ce nu vrem…?! Grea intrebare… nici nu prea cred ca exista un anume raspuns decat daca facem referire la un caz general. Inca din primele momente ale vietii ne manifestam dorintele, iar atunci cand ceva nu ne convine, strigam cat ne tine gura, in speranta ca ne vom face auziti.
Sunt primii ani in care suntem obisnuiti sa nu depunem nici un efort pentru a obtine ce ne dorim, suntem ajutati sa ne imbracam, sa ne spalam, sa mancam, sa ne jucam… fiind de ajuns doar un singur’’scancet’’ pentru a ne face intelesi.
Un pic mai tarziu insa, invatam ca nimic nu este atat de usor precum pare si ca de fapt trebuie sa le invatam pe toate si sa ne descurcam singuri, iar cei din jurul nostru au o groaza de asteptari de la noi.
Dupa mine copilaria este exact acea perioada din viata cand incercam cel mai mult sa ne opunem dorintelor altora de a fi intr-un fel anume, incercand sa ne autodefinim. Cu dorinta aceasta de fi exact asa cum vrem noi insine si nici intr-un caz asa cum ne vor cei din jur, crestem si ne autoeducam. Nu este neaparat cazul unui barbat sau al unei femei, este cazul fiecarei persoane in parte.
Probabil de aceea nu poti sa bagi toti barbatii in aceeasi ‘’oala’’ si sa-i caracterizezi pe toti la fel. Nu vrem sa fim asa cum ne vor femeile pentru ca probabil nu ne regasim in acea postura, probabil ceva nu ne convine sau nu ne satisface si atunci opunem rezistenta, exact asa cum o faceam in copilarie, atunci cand parintii ne rugau sa facem ceva ce nu ne placea.
Este reactia absolut normala a oricarei fiinte umane, indiferent de sex, nationalitate sau culoare… Acum sa ne imaginam ca toti barbatii ar fi exact asa cum si-ar dori femeile, iar toate femeile la randul lor ar fi asa cum si-ar dori barbatii. J Ce s-ar intampla atunci?!
In afara faptului ca nu ar mai divorta cuplurile din alte motive decat monotonia si plictiseala, probabil cam 80% dintre femei nu ar face altceva decat sa stea acasa sa spele, sa gateasca si sa aiba grija de copii, iar 80% dintre barbati nu ar mai sta pana tarziu cu prietenii, nu s-ar mai uita la meciuri de fotbal si nu ar mai bea bere, etc... Plictisitor... Cum ar trebui sa fie insa barbatul ideal pentru o femeie?
Cred ca aceasta este intrebarea la care ar trebui sa aflam raspunsul, inainte de orice. Intreband-o pe sotia mea care este raspunsul la aceasta intrebare, ea mi-a raspuns zambind extrem de simplu: “TU” ( si credeti-ma, de multe ori nici eu nu sunt exact asa cum si-ar dori ea :)).
Am rugat-o sa descrie genul de barbat pe care ea l-ar incadra in categoria de barbat ideal. Raspunsul a fost: Un sot iubitor… Un prieten devotat… Un tata bun si responsabil … atat…
Alegi persoana pentru ceea ce este si inveti sa o iubesti asa cum e ea; chiar daca incercam sa schimbam micile defecte ale partenerului sau partenerei, nu putem sa schimbam in esenta persoana acestuia/acesteia. Probabil de aceea se intampla ca multe femei care nu au reusit sa-si cunoasca foarte bine partenerul ajung la concluzia ca nu este cum si-au dorit ele.
Oare e posibil sa isi fi schimbat caracterul sau gusturile atat de repede?! Sau poate nu s-au cunoscut indeajuns si abia acum, descoperind toate laturile partenerului, isi da seamai ca nu este asa cum si-ai dorit.
Eu unul m-am casatorit dupa o relatie de cinci ani, timp in care am reusit sa ne cunoastem calitatile si defectele, mai ales ca reusisem sa stam cativa ani impreuna. Probabil de aceea surprizele de genul “nu astfel de sot mi-am dorit” sau “nu astfel de sotie am cautat” nu au existat.
Chiar daca am avut anumite asteptari unul de la celalalt, am stiut sa discutam si sa ne spunem unul altuia toate dorintele si asteptarile. Fara sa facem din ele niste reguli de baza, am comunicat celuilalt mici sugestii pentru ca relatia noastra sa mearga din ce in ce mai bine.
Si, cum suntem impreuna de peste 12 ani, cred ca sistemul asta este destul de bun si chiar functioneaza! Niciodata nu poti insa sa ignori acele asteptari pe care le are orice copil de la un parinte. In fruntea acelor asteptari ale unui copil sta “un tata perfect” si, indiferent de felul in care decurge relatia cu partenera, parerea mea este ca un copil merita orice efort si orice sacrificiu.
Teoretic, nici eu nu prea stiu de ce unii barbati nu pot fi asa cum ii vor femeile. Nu exista barbati ideali, decat intr-o mai mare sau mai mica masura. Nici eu nu fac exceptie de la acesta regula, tinand cont ca sotia mea imi mai reproseaza uneori ca nu petrecem mai mult timp impreuna…
Insa sunt absolut sigur ca in orice cuplu in care se discuta deschis despre orice problema aparuta exista mereu o solutie. De aceea tind sa cred ca intr-o buna zi noi, barbatii, o sa va intelegem pe voi, femeile, din ce in ce mai bine… Atunci, clar, asemenea intrebari nu-si vor mai avea rostul!
De ce am fugi la alta?
