Dacă eşti băiat, te vei căsători cu o femeie care are aceeaşi culoare a ochilor ca aceea a mamei tale, iar femeile se căsătoresc cu bărbaţi care au trăsături ale feţei similare cu ale tatălui.
Cel puţin aşa reiese din numeroasele cercetări efectuate pe această temă. Partenerul ideal va avea, în ciuda trăsăturilor care vă diferenţiază, o perspectivă similară asupra vieţii. Poate că nu vă plac aceleaşi feluri de mâncare sau seriale, dar veţi avea cel mai probabil un nivel similar de educaţie, veţi face parte din aceeaşi clasă socială şi, în mod surprinzător, aveţi un ADN similar, conform cercetărilor. În baza acestor elemente comune, decideţi să construiţi o relaţie ce are ca fundaţie factorii care v-au atras de la bun început. Ajungeţi ulterior la concluzia că sunteţi compatibili când, de fapt, aţi construit împreună această compatibilitate. La fel se întamplă şi în cazul prietenilor apropiaţi.
Veţi protesta, probabil, aducând ca argumente chimia dintre doi oameni, romantismul sau ochii cuceritori ai partenerului. Da, toţi aceşti factori contribuie la sudarea relaţiei, însă modul în care toate aceste aspecte acţionează nu este deloc un mister.
Chimia dintre voi nu este altceva decât familiaritatea unei interacţiuni similare cu aceea pe care ai avut-o cu părinţii. Dacă părinţii au fost cruzi, distanţi sau egoişti, atunci vei simţi fluturi în stomac în compania unui bărbat cu aceleaşi trăsături.
Poate că nu îţi dai seama de la bun început de această asemănare. Spre exemplu, dacă unul dintre părinţi era alcoolic, iar partenerul nu face altceva decât să nu îţi răspundă la telefon, nu vei reuşi să vezi de la bun început că există un numitor comun. Totul ţine de dinamică, de un tipar de comportament care te face să te simţi într-un anumit fel. În cazul exemplului dat, vorbim de indisponibilitatea parintelui, respectiv a partenerului.
Dacă îţi analizezi cercul de prieteni, cu siguranţă vei găsi cel puţin o persoană care să îţi amintească prin gesturi şi reacţii de "dansul" pe care l-ai avut de-a lungul timpului cu părinţii. Consilierul John Bradshaw numeşte această dinamică "transa familială". Acesta este motivul pentru care prieteniile se destramă. Totul se încheie atunci când unul dintre prieteni nu mai este dispus să "danseze".
Există, probabil, şi la locul de muncă, o persoană care te-a angajat sau care lucrează pentru tine, în preajma căreia simţi că o iei pur şi simplu razna sau, dimpotrivă, alături de care te simţi în largul tău, fără să îţi trezească neapărat dorinţa de a întemeia o relaţie în afara biroului. Reacţiile tale pot fi şi ele explicate prin această "transă familială".
Suntem atraşi de trăsături familiare, întrucât creierul este croit astfel încât să caute familiaritatea mai presus de orice, chiar şi de propria fericire.
Ce legătură au toate acestea cu ochii partenerului? Ei bine, atunci când motivăm atracţia prin magnetismul unor trăsături fizice, precum culoare ochilor sau forma feţei, scăpăm de responsabilitatea alegerii partenerului. Ajungem astfel să credem că a fost vina lui Cupidon, că aşa a fost să fie, în loc să privim obiectiv dincolo de misterul fluturilor din stomac.
Ei bine, ai un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte alegerea partenerului de cuplu şi merită să te analizezi pe tine însăţi pentru a înţelege de ce faci anumite alegeri în detrimentul altora.
Cel mai INTELIGENT prezervativ - Îşi schimbă culoarea dacă...
Educaţie sexuală într-o carte pentru copii de acum 40 de ani
