Este totuși normal ca aflarea unui diagnostic ce impune necesitatea unei intervenții chirurgicale să ne aducă incertitudine, frămantări, preocupări, mai ales când este vorba de puiul nostru. Vor fi multe întrebări din partea lui și trebuie să te pregătești și tu pentru asta. Copilul preia emoțiile parintelui, așa încât este foarte important ca familia să rămână calmă și cu o atitudine încurajatoare.
Operația trebuie făcută, iar puișorul nostru trebuie să meargă la spital și vrem să nu facă acolo „scene” și, mai ales, să nu sufere mai mult decât este cazul. Trebuie pregătit înainte de a intra SINGUR în sala de operație.
Din momentul în care ai aflat că este necesară o interventie chirurgicală, spune-i acest lucru și micutului, pe limba lui, desigur. Explică-i de ce s-a întamplat asta și care sunt BENEFICIILE interventiei, dar și CONSECINȚELE în caz că acest lucru nu se va întampla. NU amâna această discuție până în ultima zi. Explică-i exact CUM se va realiza asta (ce va trebui să facă medicul, de ce o va face, de ce îi trebuie anestezie, CUM se realizează anestezia – cu ajutorul măștii, de exemplu, și cum functionează ea, ce se va întampla după).
Mai multe articole din rubrica Specialişti Feminis.ro
O primă metodă de explicare ar putea fi un joc cu animaluțe de pluș pentru a exemplifica acest lucru, joc de rol în care personajul principal este viteaz și încurajat să pună întrebări despre CE și CUM se va întampla și va trece cu bine (fără scene, urlete sau alte pătănii) de asta.
O altă metodă ar fi să îi spui o poveste în care animălutul său preferat trebuie să treacă printr-o interventie chirurgicală și cum face fată el cu succes acestui lucru. Poți să și desenezi, dacă asta te ajută mai mult.
Pe internet găsești o mulțime de înregistrări în care animălutele sunt supuse unei interventii chirurgicale (ATENTIE! Filmulețele trebuie să fie adecvate varstei lui. De exemplu, unui cățelul i se pune o lăbuță în ghips) și în care îi explici ce se întamplă, îi „verbalizezi” comportamentul animălutului. Nu căuta filmulețele în prezența copilului, pentru că nu știi peste ce filme vei da.
Copiilor de pană la 3-4 ani le poți arăta filmulete chiar în ziua respectivă, pentru ca lucrurile să fie „proaspete” în memorie (asta nu exclude faptul că va trebui să-i povesti tot ce va trebui să se întample din momentul în care ai aflat și decis că este nevoie de o interventie chirurgicală). Ia cu tine jucăria preferată pentru momentele când nu ești lângă el. Cei mai mărișori (5-6/7 ani) sunt foarte curioși și vor pune o mulțime de întrebari. Răspunde tuturor întrebărilor lor cu sinceritate și fără să-i minti. Evită cuvintele de genul „taie”, „coase”. Ai mare, mare grijă să nu considere intervenția chirurgicală ca pe o pedeapsă sau pentru că au fost „obraznici”.
Copiii mai mari vor să știe mult mai multe amănunte și cum le va afecta asta aspectul exterior. Vor întreba dacă există posibilitatea să se trezească în timpul anesteziei și dacă o să îi doară. Ai grijă să le faci cunostință cu medicul anestezist care va ști cum să le explice mai bine și spune-le că vor dormi buștean și nu vor simți nimic.
Implică adolescentii în toate discuțiile și deciziile legate de intervenție, deoarece ei deja înteleg ce se întâmplă cu corpul lor și vor fi foarte afectați de înfățișare (în cazul în care interventia poate afecta acest aspect) și de rutina legată de prietenii lor.
Pe durata internării, ai grija ca puiul să interacționeze nu doar cu medicul chirurg, ci și cu asistentele, medicul anestezist etc pentru a le asigura o stare de comfort.
Este foarte important să faci aceste lucruri ori de câte ori este nevoie! Comunică-i cu calm ce se va întâmpla. Daca tu vei avea o stare de tensiune și agitatie, i-o vei transmite și lui, cu siguranță.
De tine depinde ca puștiul să aibă o intervenție chirurgicală netraumatizantă!
Mirela Tiganas
Psiholog clinician specialist
În decembrie, îţi poţi duce copilul la filmul de animaţie Micul Prinţ
Salvaţi Copiii a lansat o linie telefonică pentru micuţii singuri acasă
