Cum ne tratam sentimentele?

Georgiana Z, cititoarea Feminis.ro care ne-a trimis comentariul care a inspirat articolul "Iubitul meu ma insala cu alte femei pe internet" ne scrie: "Da, am revenit, dragele mele... Sa zicem ca s-a mai calmat putin cu internetul, dar am aflat una mai buna... ca are pe cineva in tara de jumatate de an, au stat impreuna (fizic) doar vreo 3 saptamani, dar de atunci au pastrat legatura, o suna si o cauta mereu. Ea l-a inselat si el i-a spus ca ''cine iubeste, iarta'', si pare ca a iertat-o.

Sincer, as vrea sa ma retrag din aceasta relatie, dar imi este foarte greu sa renunt la ceea ce am cladit pana acum, la tot ce a fost frumos cu timp in urma si la ceea ce ar putea fi.

Si poate nici nu mai am curajul sa o iau din nou de la inceput, locuind in strainatate. Am munca, dar casa o impartim, si nu este usor din punct de vedere financiar sa ma mut. Si cred ca ceea ce ma tine mai mult aici este speranta ca intr-o buna zi se va schimba si faptul ca stiu ca fara mine nu ar putea face multe lucruri...", isi incheie ea comentariul.

Sa revenim astazi la un articol publicat in urma cu ceva timp despre aceasta situatie. Ceea ce produce aceaste revenire este faptul ca in ritmul de un articol pe saptamana imi este practic imposibil sa acopar propunerile cititorilor. Asa ca voi amana planul propus saptamana trecuta pentru a da atentie mesajului Georgianei, care ne continua povestea.

Un alt motiv pentru aceasta varianta este ca putem sa profitam de mesajul Georgianei pentru a intelege cum functioneaza o psihoterapie de tip analitic individuala sau a legaturii de cuplu ori familie precum si modul de functionare al unui cuplu. Spuneam in articolul mai sus mentionat despre organizarea in straturi. Adica faptul ca exista aceasta situatie este un simptom care face trimitere spre altceva. Dupa acest model sunt organizate atat terapia cat si cuplul.

Terapia pleaca de la un simptom, de la faptul ca organizarea psihologica a luat o forma conflictuala tradusa in simptom. Suferinta vizibila este cea a simptomului. Faptul ca el utiliza internetul era simptomul, dar devenea un simptom pentru ca acest lucru producea suferinta sau, mai corect spus, o suferinta vizibila. Indepartand deodata simptomul se descopera cu usurinta o alta suferinta mult mai mare. Ceea ce s-a intamplat si in cazul propus de Georgiana.

Cand vorbim de psihoterapie ne putem atunci intreba – bun si daca indepartand simptomul, suferinta e mai mare, care ar fi rostul sa rezolvam problema simptomului? Obiectul de lucru a unei psihoterapii analitice ramane suferinta si nu simptomul. Faptul ca vorbim despre suferinta simptomului este modalitatea cea mai la indemana de a vorbi despre suferinta. O vindecare in sensul de indepartare a simptomului ar echivala cu producerea unei suferinte si mai mari.

Pentru Georgiana faptul ca nu mai vorbim despre relatia sotului sau cu internetul, ci cu o femeie este cum zice ea: "una mai buna". Daca nu mai vorbim nici despre aceasta relatie extraconjugala ne-ar conduce la o alta tema – ca in acest cuplu exista suferinta, exista multe conflicte (nu neaparat explicite). Si de aici ne putem duce tot mai aproape de tema autentica pe care o gasim de multe ori deghizata in tot felul de situatii – cea a relatiei directe dintre cei doi.

Dar si aici pot aparea drumuri diferite care se pot intersecta intr-un fel sau altul. Pe de o parte este suferinta legaturii de cuplu care apare evidenta pe tot parcursul mesajului Georgianei. Pe de alta parte este suferinta ei, sunt aceste indoieli pe care le manifesta in mod evident. Este tema relatiei cu un partener care conduce inevitabil la tema relatiilor pe care Georgiana le are cu alte persoane si la modul in care functioneaza ea.

De aici putem merge in diferite directii. Psihoterapia rezolva aceasta situatia lasand relatia pacient – terapeut sa exprime liber aceste continuturi si sa conduca spre o vindecare care este in conformitate cu ceea ce intampla in mod real, adica cum este de fapt Georgiana si care este cuplul care i se potriveste ei. si, prin extensie, care este modul de viata si cum este ea de fapt. In linii mari cam asa vad eu o terapie. O vindecare in sensul indepartarii unice si imediate a unui simptom nu este, in opinia mea, decat o iluzie daca nu este insotita de o abordare din aceasta perspectiva a "autenticitatii persoanei".

Psihoterapeut Claudiu Ganciu

[email protected]

www.centrupsihologie.ro

 0722 453 906