Cum ne impacam cu propria singuratate?

Callyope a scris la 02 Aprilie 2009 | 11:02

Da, ma regasesc in portret...problema este ca nu inteleg din ce anume trage autoarea concluzia cum ca ar lipsi ceva sau ca se ascunde o suferinta..?? Ce anume crezi ca lipseste? Viata de familie? Sotul? Copii? Asta crezi tu ca lipseste? Sau ce anume? Am meditat si am ajuns la concluzia ca imi place viata mea...si nu vreau sa o schimb...mai citeste si tu odata articolul, mediteaza si vezi cate din viata acestei femei in cautare ti le doresti, dar la care nu ajungi...si unde se afla de fapt suferinta... Fiecare isi traieste viata asa cum poate... crezi ca tu poti mai mult?

Va propun sa ma insotiti in acest raspuns. Puneti-va putin in ipostaza celei care l-a scris, simtiti un pic ce simte ea. Un pic de agresivitate? Un pic de impulsivitate? Un pic de revolta ca in viata ei sau a mea ar putea lipsi ceva? Imi imputa lipsa de logica si ma cearta ca mi-am permis sa afirm ca in viata ei lipseste ceva. "Oare eu pot mai mult?" e intrebarea – concluzie.

Fiecare isi traieste "viata asa cum poate" este cealalata parte a concluziei. Sa fie vorba de viata mea? Sa fie vorba de viata ei? Sa fie vorba de viata oricui? Mi se pare o concluzie incarcata, o concluzie care incearca sa se resemneze si nu reuseste.

Georgiana, jurnalista care se ocupa de aceasta rubrica a simtit nevoia sa faca precizarea ca ma numesc Claudiu, ca sunt psihoterapeut si ca sunt barbat. Mi-a dat o identitate. Ea a simtit ca in acel mesaj, Callyope nu vorbea cu mine si a simtit nevoia sa precizeze ca acest mesaj era pentru cineva anume, o persoana reala. Dar eu nu cred ca acest mesaj scris de Callyope este pentru Claudiu Ganciu, ci pentru ceva interior, pentru o voce care a atins un subiect sensibil.

In acel articol afirmam ca exista o lipsa si o suferinta. Printre multele stari interne ale autoarei as spune ca exista si o voce care ii spune asta – ca exista o suferinta. Aceasta voce cauta Callyope sa o reduca la tacere, virulenta, agresivitatea nu erau pentru mine, ci pentru aceasta voce interioara, pentru partea din ea care ii spune ca exista o suferinta. Callyope a considerat, in mod implicit ca sunt femeie (oare pentru ca ea este?)

Fuga de suferinta, de lipsa, teama de vid, de gol, de depresie ne fac de multe ori sa incercam sa nu auzim, sa negam, sa fim agresivi cu cei care ne aduc in prim plan suferinta. Pentru a evita aceasta suferinta si a ne pacali exista numeroase variante – una foarte raspandita este si agresivitatea dar si intelectualizarea.

Dar acest mesaj vorbeste despre o lupta interioara iar daca aceasta voce interioara care afirma ca simti nemultumire, frustrare, suferinta nu ar mai exista atunci starea ar fi de bine. Aceasta lupta as vrea sa o intelegem pentru ca ea este foarte raspandita. Multi copii sunt educati intr-un spirit ca este musai sa se simta bine si atunci cand se simt rau. Starea de bine este o obligatie, orice ar fi sa te simti bine cu orice pret si atunci cand iti este rau. Suprema creatie a acestei obligatii este gandirea pozitiva – sa gandesti mereu pozitiv, in ciuda a ceea ce simti, a ceea ce esti, a realitatii pana la urma.

Aceasta obligatie a starii de bine devine o capcana periculoasa iar de multe ori ajungem sa gandim astfel pentru ca suntem invatati de mici copii, de niste parinti a caror stare de eventual rau al copilului declanseaza adevarate crize de anxietate. Multi copii invata sa isi protejeze parintii si sa nu se simta rau.

Dar ce a declansat aceste stari in Callyope? Aceasta este intrebarea care merita atentie. Iar din intelegerea acestei intrebari se pot crea multe alte raspunsuri. A intalnit o pagina de net si a simtit nevoia de a scrie. Cine sunt eu, cel cu care dialogheaza? Si care e concursul din final: "tu poti mai mult?". Mai mult, mai repede, mai sus pare mai apropiat de spiritul olimpic decat de realitatea vietii de zi cu zi.

 

Programari psihoterapia singuratatii:
tel: 0722 453 906
mail: [email protected]
cabinet online : http://www.webexperts.ro/cabinet