Trebuie sa recunosc ca, in marea majoritate a timpului, nu am niciun fel de probleme cu a-i face pe oamenii din jurul meu sa se deschida si sa imi povesteasca problemele lor sau, pur si simplu, ce le trece prin cap. Oamenii intalniti pentru prima oara in autobuz, in sala de asteptare a stomatologului, in tren sau la salon, persoane pe care le vad prima oara in viata imi dezvaluie -de cele mai multe ori fara ca eu sa imi doresc acest lucru- in amanunt lucruri intime sau povesti de viata -pe care le ador, de cele mai multe ori, mai ales ca le primesc ca pe niste daruri necerute. Asa cum spune cu mult umor una din prietenele mele, de multe ori ma simt de parca as fi in spatele unei pancarte pe care scrie "Vorbiti aici!"
Nu am probleme in a vorbi cu nimeni, ba pot spune ca m-am obisnuit sa fiu considerata o persoana cu care se poate discuta. Lucrurile devin, insa, o provocare atunci cand este vorba despre El.
M-am obisnuit sa interpretez o tacere "suspecta" despre munca sau despre proiectele de viitor ca fiind un semn clar ca s-a intamplat ceva. Si vreau sa va spun ca cel mai greu lucru din lume pentru o persoana obisnuita ca oamenii sa vina inspre ea este sa astepte. Sa astepte ca cel de langa ea sa se simta destul de confortabil pentru a vorbi.
Iar daca ti s-a intamplat vreodata sa te simti singura, izolata, neapreciata pentru ca tu si partenerul tau nu vorbeati, atunci stii ca una din cele mai triste lucruri pe care barbatii le fac cateodata -pentru a iesi din relatie- este sa nu se mai implice emotional deloc.
Nu vi se pare si voua ca unele din task-urile noastre, ale femeilor, includ intretinerea -pe termen lung- a comunicarii cu omul iubit? Ne facem strategii, planuri, doar pentru ca el sa poata comunica si pentru a se simti apropiat de noi si conectat la relatie. Lucrurile n-ar trebui sa se petreaca mereu astfel, dar iata ce poti face, pentru ca aceste lucruri sa se petreaca cat mai natural si cat mai firesc.
Da-ti seama care sunt lucrurile care il fac pe el sa fie retinut
Iti inchipui ca faptul ca el nu iti spune nimic despre el, despre problemele si planurile lui de viitor sunt semn sigur ca vrea sa scape de tine sau de relatie? Ei bine, nici vorba sa fie asa. In timp ce noi abia asteptam sa ii avem o ora pentru noi ca sa le povestim mii de lucruri, si cum a fost la munca, si cine ne-a enervat, ba eventual sa ii povestim si cu cine am mai vorbit la telefon, ei tac. Si tac. Exista si cealalta varianta, in care ei vorbesc despre orice in afara lucrurilor importante, a celor despre care ne-am dori noi sa discutam. Ei fac acest lucru pentru ca nu stiu cum sa foloseasca cuvintele potrivite, sau cum sa le gaseasca, sau cum sa…intelegi tu, sa te faca sa vezi lucrurile asa cum sunt si sa se distanteze de orice potentiala neintelegere sau cearta.
Psihologii sustin chiar faptul ca ar trebui sa avem foarte multa grija atunci cand incercam sa deschidem o discutie. Noi avem tendinta de a deschide discutia in casa, pe canapea sau chiar in bucatarie, privindu-l in ochi si cu cele mai bune intentii. Exact acelea sunt momentele in care el se inchide in el si nu mai poate comunica, pentru ca se simte incoltit. Cele mai bune momente in care il poti aborda (momente din care saracul de el nu prea are scapare!) sunt atunci cand fie va aflati in masina, atunci cand va aflati intr-un loc in care stiti ca el se simte confortabil (chiar si in fata televizorului, daca nu il poti duce la restaurantul lui favorit). Toate acestea -decorul, evitarea unei impresii de confruntare- sunt menite sa il faca pe partenerul tau sa se simta in largul sau si sa poata vorbi linistit.
Nu am probleme in a vorbi cu nimeni, ba pot spune ca m-am obisnuit sa fiu considerata o persoana cu care se poate discuta. Lucrurile devin, insa, o provocare atunci cand este vorba despre El.
M-am obisnuit sa interpretez o tacere "suspecta" despre munca sau despre proiectele de viitor ca fiind un semn clar ca s-a intamplat ceva. Si vreau sa va spun ca cel mai greu lucru din lume pentru o persoana obisnuita ca oamenii sa vina inspre ea este sa astepte. Sa astepte ca cel de langa ea sa se simta destul de confortabil pentru a vorbi.
Iar daca ti s-a intamplat vreodata sa te simti singura, izolata, neapreciata pentru ca tu si partenerul tau nu vorbeati, atunci stii ca una din cele mai triste lucruri pe care barbatii le fac cateodata -pentru a iesi din relatie- este sa nu se mai implice emotional deloc.
Nu vi se pare si voua ca unele din task-urile noastre, ale femeilor, includ intretinerea -pe termen lung- a comunicarii cu omul iubit? Ne facem strategii, planuri, doar pentru ca el sa poata comunica si pentru a se simti apropiat de noi si conectat la relatie. Lucrurile n-ar trebui sa se petreaca mereu astfel, dar iata ce poti face, pentru ca aceste lucruri sa se petreaca cat mai natural si cat mai firesc.
Da-ti seama care sunt lucrurile care il fac pe el sa fie retinut
Iti inchipui ca faptul ca el nu iti spune nimic despre el, despre problemele si planurile lui de viitor sunt semn sigur ca vrea sa scape de tine sau de relatie? Ei bine, nici vorba sa fie asa. In timp ce noi abia asteptam sa ii avem o ora pentru noi ca sa le povestim mii de lucruri, si cum a fost la munca, si cine ne-a enervat, ba eventual sa ii povestim si cu cine am mai vorbit la telefon, ei tac. Si tac. Exista si cealalta varianta, in care ei vorbesc despre orice in afara lucrurilor importante, a celor despre care ne-am dori noi sa discutam. Ei fac acest lucru pentru ca nu stiu cum sa foloseasca cuvintele potrivite, sau cum sa le gaseasca, sau cum sa…intelegi tu, sa te faca sa vezi lucrurile asa cum sunt si sa se distanteze de orice potentiala neintelegere sau cearta.
Psihologii sustin chiar faptul ca ar trebui sa avem foarte multa grija atunci cand incercam sa deschidem o discutie. Noi avem tendinta de a deschide discutia in casa, pe canapea sau chiar in bucatarie, privindu-l in ochi si cu cele mai bune intentii. Exact acelea sunt momentele in care el se inchide in el si nu mai poate comunica, pentru ca se simte incoltit. Cele mai bune momente in care il poti aborda (momente din care saracul de el nu prea are scapare!) sunt atunci cand fie va aflati in masina, atunci cand va aflati intr-un loc in care stiti ca el se simte confortabil (chiar si in fata televizorului, daca nu il poti duce la restaurantul lui favorit). Toate acestea -decorul, evitarea unei impresii de confruntare- sunt menite sa il faca pe partenerul tau sa se simta in largul sau si sa poata vorbi linistit.
Fii psihologul iubitului tau!
Nu vreau sa te indemn sa "furi" meseria psihologilor, ci doar putin din stilul lor. Gandeste-te ca ar trebui ca, orice ti-ar spune el sa asculti fara sa comentezi, fie ca e vorba de ceva de genul "Si nu mai suport, asa ca o sa imi dau demisia" sau de "O sa fac un credit ca sa deschid "carciuma" pe care o visez" sau chiar de "M-am gandit bine, nu cred ca vreau sa avem copii" (ei bine, nu stiu cat de stoice sunteti voi, dar eu as trece peste orice stapanire de sine atunci cand e vorba de ultima fraza!).
Vei imprumuta cu succes din stilul psihologilor daca te vei margini sa il asculti, fara sa te miri -cu voce tare- ca nu a vorbit cu tine pana acum si fara sa emiti judecati. Incearca sa pari putin detasata si sa il lasi pe el sa fie cel care ajunge la o concluzie.
Lasa-l sa se gandesca. Nu il presa!
Da, exista si momente in care nu or sa mearga deloc nici abordarea inteleapta si nici metoda psihologului intelegator. Momente in care, daca il vei intreba "Si tu ce crezi despre asta?" sau "Ce simti cand vorbim despre asta sau cand te gandesti la asta?" sa obtii un "Nu stiu" sec. Ar fi bine sa ii dai timp sa se gandeasca si sa il lasi in pace, fara sa ii spui -asa cum mi se mai intampla si mie- "Cum e posibil sa nu stii ce sa crezi despre asta cand e vorba de tine?" sau "Eu stiu sigur ce cred despre situatia asta" si sa te lansezi intr-o pledoarie asupra felului in care vezi tu lucrurile si ii spui -mai direct sau mai ocolit- "uite cum ar trebui sa faci daca ai fi baiat destept".
Nu uita ca unul din cele mai importante lucururi este ca el sa simta ca se poate deschide fata de tine pentru ca si tu esti, la randul tau, deschisa fata de el.
Nu vreau sa te indemn sa "furi" meseria psihologilor, ci doar putin din stilul lor. Gandeste-te ca ar trebui ca, orice ti-ar spune el sa asculti fara sa comentezi, fie ca e vorba de ceva de genul "Si nu mai suport, asa ca o sa imi dau demisia" sau de "O sa fac un credit ca sa deschid "carciuma" pe care o visez" sau chiar de "M-am gandit bine, nu cred ca vreau sa avem copii" (ei bine, nu stiu cat de stoice sunteti voi, dar eu as trece peste orice stapanire de sine atunci cand e vorba de ultima fraza!).
Vei imprumuta cu succes din stilul psihologilor daca te vei margini sa il asculti, fara sa te miri -cu voce tare- ca nu a vorbit cu tine pana acum si fara sa emiti judecati. Incearca sa pari putin detasata si sa il lasi pe el sa fie cel care ajunge la o concluzie.
Lasa-l sa se gandesca. Nu il presa!
Da, exista si momente in care nu or sa mearga deloc nici abordarea inteleapta si nici metoda psihologului intelegator. Momente in care, daca il vei intreba "Si tu ce crezi despre asta?" sau "Ce simti cand vorbim despre asta sau cand te gandesti la asta?" sa obtii un "Nu stiu" sec. Ar fi bine sa ii dai timp sa se gandeasca si sa il lasi in pace, fara sa ii spui -asa cum mi se mai intampla si mie- "Cum e posibil sa nu stii ce sa crezi despre asta cand e vorba de tine?" sau "Eu stiu sigur ce cred despre situatia asta" si sa te lansezi intr-o pledoarie asupra felului in care vezi tu lucrurile si ii spui -mai direct sau mai ocolit- "uite cum ar trebui sa faci daca ai fi baiat destept".
Nu uita ca unul din cele mai importante lucururi este ca el sa simta ca se poate deschide fata de tine pentru ca si tu esti, la randul tau, deschisa fata de el.
Fuga de celalalt
Readu satisfactia in viata ta personala
