"Cu viata-n minus si cu plus de moarte": Adrian Paunescu a murit

De Andreea Patru în Monden 5 noi 2010

Poetul Adrian Paunescu s-a stins din viata la Spitalul Floreasca din Capitala. Potrivit medicului Serban Bradisteanu, starea poetului s-a inrautatit pe fondul unor suferinte mai vechi - diabet de 10-12 ani, - pacientul suferind de insuficienta cardiaca, renala, hepatica si respiratorie , iar la ora 7 si 15 minute inima poetului a incetat sa mai bata.

Starea lui Adrian Paunescu s-a inrautatit in noaptea de marti spre miercuri, medicii incercand timp de mai multe ore resuscitarea poetului. Desi medicii au explicat ca inima a inceput sa bata, in urma manevrelor de resuscitare si ca este asistata de aparate prin care se dreneaza sangele venos si, respectiv, se reintroduce sangele arterial, Adrian Paunescu inimapoetului a incetat sa mai bata vineri dimineata, la ora 7.

Adrian Paunescu a fost internat, marti, 26 octombrie la Sectia Terapie Intensiva a Spitalului de Urgenta Floreasca cu insuficienta cardiaca, hepatica si renala si edem pulmonar.

Adrian Paunescu: Biografie

Adrian Paunescu s-a nascut la data de 20 iulie 1943 la Copaceni, judetul Balti, Basarabia, (Republica Moldova).

Unul din cei mai prolifici poeti romani contemporani, Paunescu a fost cunoscut mai ales ca poet si ca organizator al Cenaclului Flacara. A debutat ca poet in 1960. In 1973 ajunge la conducerea revistei Flacara. Devenit incomod, este destituit in iulie 1985. In perioada comunista, a fost considerat de multi romani un sicofant pentru felul in care il lauda pe dictatorul Nicolae Ceausescu.

Dupa caderea comunismului nu i s-a permis reintoarcerea la conducerea revistei Flacara, astfel ca, in toamna anului 1990 fondeaza revista Totusi iubirea. In calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul romanesc, o scurta perioada in 1999, si a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1.

Viata, dublu mixt

Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe,
Din ce in ce mai singur si mai trist,
Nici nu mai stiu cat pot sa rezist,
Inchis intr-un ziar si intr-o carte.

Ma-ncredintez iluziei desarte
Ca ma salveaza regasirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viata-n minus si cu plus de moarte.

Si, totusi, nu m-a ocolit norocul,
Desi mi-a fost intotdeauna greu,
Si-am transformat in foc destinul meu
Ca, azi, cenusa sa rezume focul.

Si de-as cadea, asa cum cere jocul,
Ca sa devin o piesa de muzeu,
Eu tot ii multumesc lui Dumnezeu
C-a-ntarziat si-asa, prea mult, sorocul.