" De aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga
Consider ca-i un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga
Ma monitorizeaza paznici minimi
Din maxima profesorului grija
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai atinga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind
Cu cine stie ce bolnav aicea
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei!
Paziti-va si inima si gandul!
De nu doriti sa vina anii grei
Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se stie
Recunoscand ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani
Eu insumi sunt mai omenos in toate.
Da-mi, Doamne, viata inca niste ani
Si tarii mele minima dreptate!"
Bote: Nu sunt bulangiu
"Cu viata-n minus si cu plus de moarte": Adrian Paunescu a murit
