Copiii au cuvantul!

Ne dorim ca ziua de 1 iunie si zilele care urmeaza sa ne ajute pe toti oamenii mari sa ne conectam la viziunea copiilor si la pofta lor de viata. Pentru ca acest "demers" sa fie cat mai firesc, va propunem sa imprumutam din naturaletea lor, privindu-i pe copiii de la Gradinita numarul 37, "Dumbrava Minunata" din Braila, a caror directoare, doamna Nuta Mazilu, a raspuns extrem de prompt si de frumos rugamintii noastre.

Lumea se vede altfel de la inaltimea lor: in unele privinte mai simplu, pentru ca nu gasesc necesar sa se prefaca ca le place mancarea de urzici sau o anumita persoana, iar in altele mai complicat, pentru ca actiunile noastre, ale celor mari, raman uneori un mister pentru ei pana cand inainteaza in varsta.

Curiozitatea noastra ne-a indemnat sa ii intrebam pe cei mici cate ceva despre lucrurile care sunt importante deopotriva pentru un copil si pentru noi, despre relatiile lor cu parintii, despre felul in care percep ei dragostea, dar si despre cadourile pe care ei le-ar considera cele mai frumoase!

Care sunt primele tale amintiri?

Mi-am petrecut o buna parte din acest weekend discutand cu prieteni pe marginea primelor noastre amintiri si am descoperit ca mai toti avem amintiri din primii ani de viata, mai exact de pana in trei ani de zile. Eu, de exemplu, tin minte si acum imprimeul rochiei - fond albastru ca cerul de vara cu flori albe desenate pe el - de care m-am prins atunci cand aveam doi ani si jumatate si m-a speriat multimea din Gara de Nord. Rochia era a bunicii care ne condusese pana la gara, pentru ca plecam in vacanta.

Am auzit intamplari cu copii care au "cazut in tlandafili", prima nazbatie a copilariei care, in cazul unui baietel de trei anisori insotit de doua fetite s-a tradus prin aratarea chilotilor masinilor care treceau pe strada, copii -acum adulti- care tin minte oameni intalniti atunci cand aveau aproape trei ani si povesti frumoase despre primele prietenii. Mi-am mai dat seama, inca o data, cat de importanti sunt primii ani si cat de mult conteaza fiecare experienta si fiecare om pe care il intalnim.

Minute dedicate copilului din tine!

Nu imi doresc decat ca voi sa va opriti cateva minute, sa ii priviti pe acesti micuti, sa ascultati parerile despre… viata si alte lucruri si sa va ganditi la copilul care ati fost sau (sper) copilul care mai sunteti inca! Cateva minute "furate" - asa se cladesc cele mai frumoase experiente, zic eu - vietii de om mare si date copilului din tine vor fi momente castigate!

Daca ai vreme, gandeste-te la copilaria ta si hraneste copilul "narcisist" din tine cu o sesiune de cateva minute de privit poze de cand erai micut(a), poze de care nu te saturi niciodata, chiar daca le-ai mai vazut de sute de ori. O idee la fel de buna ar fi sa incerci sa petreci cateva minute cu copilul tau, aratandu-i nu poze cu el -pe care oricum probabil ca le-a mai vazut- ci poze cu tine sau cu tatal lui atunci cand erati micuti!

 

Iar daca ai putin timp disponibil, suna-ti unul dintre parinti si roaga-l sa iti povesteasca cate ceva despre tine atunci cand erai micut(a). Nu stiu daca este vorba de dorinta de cunoastere sau de un fel de a ne hrani orgoliul, insa eu stiu ca atunci cand eram putin mai mare, in primele clase primare, as fi stat linistita si doua ore daca imi povesteai despre cum eram si ce faceam eu "cand eram mica"!

Acest material ne este dedicat noua, celor mereu prea grabiti si celor care uita sa le mai lase si copiilor din ei cuvantul, din cand in cand!

 

Ne-ar placea sa ne impartasesti una din primele tale amintiri sau unul din lucrurile dragute pe care le-a spus sau le-a facut micutul tau!