Iti poti imagina o lume fara copaci? Intreba baietelul, in timp ce se catara in pom.Pomul privi mirat in jurul lui. Nu mai era nimeni.. Stii, continua baietelul, azi noapte am visat ca nu mai erai aici. Si m-am trezit atat de trist.. A fost un vis urat. Baietelul se cocota pe o creanga si privi linistit in departare. Apoi adormi tinand in brate trunchiul pomului.. Timpul trecea si pomul trebuia sa-si ia zborul impreuna cu ceilalti copaci. Nici o adiere de vant nu-l ajuta insa sa-si fosneasca macar frunzele. Poate asa s-ar fi trezit baietelul si s-ar fi dus acasa..
Noapte. Baietelul se trezi speriat. Un vuiet ca o muzica plina de durere crestea in vazduh din trunchiurile copacilor. Ce se intampla? Unde va duceti? Tipa baietelul cuprins de groaza. Doar pomul lui statea nemiscat si tacut. In jurul lor , copacii, ca niste pasari cu cozi uriase, se ridicau din pamant si zburau catre cer..De ce? De ce plecati? Nu! E un alt vis urat! Dar nu era un vis. Copacii plecau in alta parte.
Tu ai sa ramai aici, cu mine! Si baietelul stranse tare de tot in brate trunchiul pomului tacut. Crengile pomului il cuprinsera pe baietel in brate. Copilul aproape ca nu mai respira. Ramase si el tacut, asteptand sa vada ce se intampla.
Stii, sopti incet pomul, daca nu plec, imi va fi asa de greu sa traiesc intr-o lume fara copaci.. Crengile mele nu vor putea rezista tuturor pasarilor care ar tanji sa atinga o creanga.. N-ar rezista tuturor copiilor care ar vrea sa se urce intr-un pom..
Nu voi lasa pe nimeni sa se apropie de tine, se ruga baietelul. Ramai! O sa am eu grija de tine! Iti promit! Pomul tacu, lasandu-si crengile spre pamant..Copilul era insa in culmea fericirii. Saruta cu lacrimi de bucurie crengile incremenite de durere.. Nu avea de unde sa stie ce simte pomul lui... Nu vroia sa se gandeasca la asta.
Un singur pom mai exista acum pe tot pamantul. Baietelul reusise sa-l fereasca de ochii lumii si ai pasarilor.. Noaptea se urca in pom si ii povestea tot felul de lucruri.. Si copilul se tinu de cuvant. Nimeni nu afla vreodata de existenta acestui pom. Nici o pasare si nici un copil nu aveau habar ca mai exista asa ceva..O mare tristete acoperea insa intregul pamant..
Pana intr-o zi..
Batranul nu se mai urca in copac. Statea rezemat de trunchiul lui si privea frunzele cazute..
La primavara vei avea alte frunze. Eu insa.. Vei ramane singur si crengile tale nu vor rezista tuturor pasarilor si tuturor copiilor care vor vrea sa se urce pe ele..
O tristete grea ii apasa batranului umerii. Ce se va face copacul fara el? Ce se va intampla?
Copacul tacea. Din cer tasnira deodata pasari cu cozi uriase si copacul suspina adanc.
Batranul incepu sa planga.
Foto: Vilia Lupu
Un alt fel de Scufita..
Porcul si caisul
