Cine spala vasele?

“Este sub demnitatea mea!”, spune el. “Eu nu sunt sclava ta!”, spune ea. Peste 80% din cuplurile care mi-au calcat pragul cabinetului au adus vorba despre inegalitatea dintre ei, in ce priveste indeplinirea treburilor casnice. As putea spune ca in fruntea acuzelor sta activitatea de spalare a vaselor. Suna atat de serios si important cand auzim asta , incat m-am gandit sa abordam putin subiectul.

Haideti sa ne concentram putin pe credinta barbatilor ca este sub demnitatea lor, ca n-ar trebui ei sa faca asta sau ca se simt emasculati atunci cand spala vasele. De unde vin aceste credinte? Este destul de simplu! Din educatie si din experienta de viata. Ce inseamna asta? I-a invatat cineva in mod explicit ca nu trebuie sa spele vasele? Nu! Pur si simplu au vazut asta in familie si la persoanele semnificative din jurul lor. Daca mama spala aproape intotdeauna vasele, iar tatal nici macar nu lua in considerare aceasta activitate( poate doar in cazuri speciale), atunci apare de la sine credinta ca spalatul vaselor este o activitate ce trebuie facuta exclusiv de catre femei. Apoi, nu putem ignora nici modul in care incepe o relatie. Daca femeia nu-si lasa barbatul sa spele vasele inca de la inceputul relatiei (poate ca sa faca o impresie buna, poate ca sa-l menajeze pentru ca el este obosit, poate pentru ca asa a fost invatata de catre mama ei etc), atunci in mintea barbatului se naste aceeasi credinta care ii spune ca spalatul vaselor este treaba femeii.

Acum haideti sa ne gandim putin la credinta femeii, atunci cand se revolta, dar nu numai, cum ca ea este o sclava daca spala mereu vasele. De unde vine aceasta credinta? Este ea adevarata? Traditia nu ne invata acest lucru, asa ca raspunsul il gasim in timpurile moderne. Emanciparea femeii se realizeaza pe toate planurile. Egalitatea dintre sexe este din ce in ce mai des promovata. Unul dintre elementele care pot evidentia egalitatea dintre femeie si barbat este si contribuirea in masuri egale la treburile gospodaresti, inclusiv spalatul vaselor. Astfel incat femeia ajunge sa puna semnul de egalitate intre spalatul vaselor si “ sclavia” in care se afla, pana nu de mult, datorita traditiilor depasite. Sigur, putem extrapola problema spalatului vaselor la toate activitatile casnice indeplinite de catre femei.

O veche credinta spune ca daca barbatul aduce bani in casa ca sa intretina familia, atunci femeia este responsabila cu treburile casnice. Problema este ca lucrurile s-au mai schimbat si femeia a devenit la randul ei o persoana care isi intretine familia. Femeia isi doreste si tinde sa devina egala barbatului din toate punctele de vedere, ceea ce este un lucru bun, incurajat de catre democratie. Trebuie identificate totusi punctele in care egalitatea este aproape imposibil de realizat, cum ar fi ca exista diferente fizice, doar femeia poate naste etc. Daca doriti sa aflati cum apar diferentele psihice dintre femei si barbate, va recomand sa cititi cartea “ El e cu minciuna, ea vorbeste intr-una”, de Allan si Barbara Pease.

In concluzie, as putea sa spun ca de preferat ar fi ca, atat barbatul cat si femeia, sa fie de acord sa indeplineasca majoritatea tipurile de activitati din casa, iar atunci cand este nevoie, sa puna umarul si sa-l ajute pe celalalt. Experienta imi spune ca cea mai buna metoda este sa se stabileasca cat mai clar care sunt sarcinile fiecaruia in casa, fara a se exclude ajutorul celuilalt, atunci cand exista motive obiective. Este nevoie ca cei care sunt intr-un cuplu sa fie constienti ca, pentru ca relatia sa mearga bine, este nevoie de eforturi sustinute, chiar daca acestea includ cateodata si prea uratul spalat de vase.

Va urez o zi frumoasa si va astept pe noul meu site: www.psihosolutii.ro !