Ce lipseste in relatia mea?

"A fi cu cineva se bazeaza si pe placere, dar si pe "lipsa". Ideea de "lipsa" este una importanta in formarea unei relatii. Atractia pentru celalalt, iubirea pentru celalalt cuprind, implicit, si lipsa resimtita. Aceasta lipsa nu apare neaparat in momentele de singuratate. A fi cu cineva presupune ca el este capabil deja sa recepteze aceasta "lipsa", sa o integreze si sa o inteleaga. Dar pentru ca celalalt sa poata sa faca asta este necesar ca tu sa te poti simti capabila sa gestionezi "lipsa"." - fragment din "Cum sa fii cu cineva. Secretele unei relatii implinite".

"Am o nelamurire in legatura cu fragmentul de mai sus, adica nu-l inteleg, nu inteleg la anume va referiti mai exact. Ma intereseaza acest subiect pentru ca , eu de curand am hotarat ca eu si iubitul meu sa luam o pauza, pentru ca nu ne mai intelegeam....chiar mai deloc, ne certam incontinuu din motive banale si amandoi simteam ca lipsea ceva in relatia noastra, ca nu mai suntem ca inainte, cum eram in primle 2, 3 luni, spre exemplu. Ati putea sa ma lamuriti?" - spune cititoarea.

Raspuns

Fragmentul selectat de cititoare se referea la o generalizare, la o situatie pe care o putem considera ca fiind caracteristica oricarei relatii existente. Aceasta "lipsa" exista permanent si fiecare cuplu are obligatia sa se raporteze la ea. Existenta "lipsei" presupune frustrare, sa nu ai ceea ce iti doresti, sa nu poti beneficia de ceea ce esti este o stare frustranta. Dar acest sentiment de frustrare este undeva in adancul fiecaruia, nu reusesti sa ajungi la el decat prin cuvinte si prin lasarea in seama lui. Mie mi se pare ca fiecare are datoria pentru a se asigura ca lucrurile merg bine in cuplul sau sa se asigure ca aceasta frustrare este posibila si sa functioneze cu celalalt.

In acest cuplu – cel mentionat in mesaj, vorbim despre o stare conflictuala permanenta. Vorbim despre niste dispute care pleaca de la lucruri banale. Daca resimti un lucru banal, atunci ce motiv ai avea sa te certi din cauza lui? Este putin probabil ca aceste motive banale sa fie cauza starii permanente de tensiune pe care o resimte un cuplu. Este implicit ca motivele trebuie cautate in alta parte. Cititoarea, urmand istoria sa si fragmentul selectat, spune: "amandoi simteam ca lipsea ceva in relatia noastra". Aici avem o explicatie simpla: exista o frustrare care nu poate sa fie cunoscuta, partenerii nu se pot certa din cauza frustrarii reciproce pentru ca nu te poti certa fara un motiv. Nu poti sa te duci la un partener si sa-i spui: "acum ma cert cu tine". Pentru o cearta iti trebuie un pretext, un purtator al starii de tensiune. Pentru o cearta iti trebuie si un partener care se cearta. Prin urmare un partener care sa simta tensiune, frustrare sau altceva. Adica din moment ce te certi cu cineva ca nu poti citi o pagina de pe site mai trebuie si celalalt sa aiba o stare de tensiune prin care sa se certe pe baza acelui motiv.

Cheia este in ambiguitatea presupusa de ”ceva”. Cei doi nu stiu ce le lipseste dar pare ceva:

De unde vine ambiguitatea? Din faptul ca acest continut este tinut departe. In terapia de cuplu o atentie aparte se acorda motivelor pentru care acest tip de continut este tinut departe de campul constient. Nu stiu ce imi lipseste, dar simt ca imi lipseste. Pe masura ce motivele de opozitie fata de cunoasterea acestui "ceva" sunt indepartate, acest ceva capata o reprezentare, un afect, o traire, o forma, o culoare, o dorinta si o nevoie. Poate sa fie sentimentul de neputinta, sexualitatea, concurenta, incapacitatea de a fi cu cineva, incapacitatea de regresie, absenta sentimentului de protectie oferit de celalalt, compararea intre partener si mediul familiei originare, temeri si frici vechi, din copilarie, etc. Reprezentarea acestui "ceva" poate sa fie foarte variata.

Explicam in unul din articolele precedente ca in primele luni un cuplu isi structureaza iluzia ca celalalt poate sa contina aceasta frustrare, aceasta nemultumire. Aceasta iluzia se manifesta in fantasme, in asteptarile privind viitorul. Dar aceasta fantasma este inerent diferita de realitatea celuilalt iar proba realitatii va diferi si va pune in valoare frustrarea. Intrebarea care se pune este: "Ce faceti cu frustrarea inerenta?" Varianta propusa in acest mesaj este: "Ne certam". Este o modalitate de a face ceva cu frustrarea.

Raman la parerea ca varianta optima este sa se dea o reprezentare acestui ceva. Pentru acest lucru este nevoie de momente de intelegere a trairilor, a fantasmelor, a asteptarilor. Pentru fiecare cuplu este nevoie de o ascultare a celuilalt, de intelegere. Aceasta nu se poate realiza in momentele de furie, ci in momentele de calm, dar in aceste momente pare sa nu fie necesar sa vorbesti despre un ceva care este receptat mai mult ca un pericol. Si atunci se creeaza un cerc vicios – cand simtiti nevoia, nu puteti iar cand puteti, nu doriti. Cand acest cerc vicios devine foarte tensionat, de obicei se apeleaza la un psiholog, sub un pretext oarecare. O alta iesire poate sa fie fixarea unui interval de timp pentru a va asculta unul pe altul.