Ce faci cand ai ajuns la capatul puterilor la locul de munca?

Suna cunoscut? Daca raspunsul este afirmativ, e timpul sa vedem care sunt problemele si daca ne reactivam CV-ul pe site-urile consacrate. Poate inca nu a sosit acel moment pentru tine dar, cu siguranta, trebuie sa ne facem o analiza atenta a evolutiei in cariera pe care ne-am ales-o si a mediului de lucru in care ne desfasuram activitatea, atat uman, cat si profesional.

Schimbarea job-ului cu siguranta nu trebuie sa fie o decizie luata pe moment, la nervi. Nici in general, dar mai ales nu in aceste vremuri, cand un loc de munca bun se gaseste cu destul de mare greutate. O eventuala schimbare de acest gen trebuie analizata cu mare atentie, “la rece” cu pixul si hartia in fata – puncte tari, puncte slabe.

Haideti sa evaluam impreuna, pe rand, cateva din nemultumirile pe care le-am putea avea la actualul loc de munca!

Te certi cu subalternii?

Ei, bravo! In nici un caz acesta nu este un motiv demn de luat in seama. Nu noi suntem cele care sa ne gandim la schimbarea locului de munca, in acest caz. Poate ei, subalternii… dar trebuie discutat cu acestia si vazut care sunt nemultumirile ce duc la divergente de opinii. Poate este vorba doar de neintelegeri punctuale, ce se pot rezolva usor si fara schimbari majore de nici o parte.

Te certi cu colegii?

In fiecare zi am ocazia sa descopar, atat la serviciu, cat si in afara, cat de importanta este comunicarea. Cat de diferit de ce am vrut eu, de fapt, sa spun, este mesajul receptionat si interpretat de interlocutor. Motive sunt destule. Poate pentru ca eu aveam multe pe cap in momentul cand am comunicat ceva si nu m-am exprimat destul de clar… Poate pentru ca am presupus, in mod eronat, ca persoana careia doresc sa-i transmit ceva stie la fel de multe ca si mine, asa ca nu i-am mai dat toate informatiile… Sau poate pentru ca receptorul a considerat ca stie mai bine decat mine ce doresc sa-i comunic, si si-a ascultat doar propriile ganduri, nu ceea ce am comunicat eu, de fapt… Sau poate ca si interlocutorul, la fel ca si mine, are o gramada pe cap si pur si simplu nu mai receptioneaza mesajul. Iar astea sunt doar cateva din motivele ce pot aparea in cazul unor eventuale dispute cu alti colegi. In general, cand mi se intampla asa, eu incerc sa discut deschis cu respectiva persoana. Las orgoliul cat mai in urma si incerc sa ascult cu mintea, nu cu sufletul. Si fac tot posibilul sa nu iau personal ceea ce mi se reproseaza. La serviciu n-ar trebui sa apara orgolii personale. Da, stiu cum ganditi acum – “mda, bine, fara orgolii personale, ce sa zic, de parca poti!!! Pai sa te vad pe tine, madam, cand ai de-a face cu nesuferita aia de la departamentul x, daca mai poti sa spui asa.” Aveti perfecta dreptate, e tare greu sa lasi orgoliul de-o parte, dar, credeti-ma pe cuvant, am incercat-o “pe pielea mea”, cum s-ar spune, sau “pe cariera mea” ca sa sune mai academic, sa schimbi un job pentru ca nu te intelegi cu un coleg sau o colega poate fi o mare greseala. E adevarat ca din orice experienta inveti, dar parca tot mai bine e sa inveti cateodata din varianta usoara a lectiilor, nu din cea mai dificila. Asa ca mai bine comunicam. Poate, ca in cazul comunicarii cu subalternii, treburile se rezolva elegant, in urma unei simple discutii.

Te certi cu sefii?

Ei, deja ne apropiem de artileria grea. Da, acesta ar putea fi un motiv serios de schimbare a locului de munca. Si cum pe sef nu poti sa-l pui la punct, ca pe subalterni, ba chiar ar fi de preferat nici sa nu incercam vreodata varianta aceasta, ramane, din nou, comunicarea. De data aceasta, insa, discutia trebuie foarte bine pregatita. Sefii sunt persoane extrem de ocupate, care nu au timp de pierdut cu balbaieli si smiorcaieli. Daca ne cearta, inseamna ca fie au motiv, fie se defuleaza, eliminand, astfel, stresul pe care l-au acumulat pe nervii nostri. Nedrept, nu-i asa? Da, aveti dreptate. Dar sa nu uitam ca, poate mai mult decat in cazul nostru, stresul la care sunt supusi ei, este dat de responsabilitatea mare pe care o au. Asa ca rezolvarea? Ne gandim care ar putea fi motivele pentru care ne cearta, ne scriem argumentele pe hartie, solicitam o discutie si ne sustinem punctul de vedere intr-o maniera echilibrata, fara sentimentalisme si emotii ce nu-si au locul la serviciu.

Bine, bine, dar ce ne facem daca ne certam cu toate aceste trei categorii? Simplu. In situatia aceasta nu mai avem timp sa ne gandim daca ne schimbam job-ul sau nu, pentru ca usa ne va fi larg deschisa de superior, cu o eventuala forma de bun ramas. Am glumit! Umor negru! Nu avem voie sa ajungem in situatia aceasta!

Banii nu-ti mai ajung?

S-au facut reduceri de costuri si primul cost pe care l-au redus a fost chiar salariul fiecarui angajat. Hai sa fim seriosi! Stiti voi vreo prietena, vreo cunostinta careia ii ajung banii de la o luna la alta? Daca da, sa mi-o prezentati si mie, sa ma invete cum reuseste… Acum, lasand gluma la o parte, in toata aceasta perioada de criza, cat inca am sustinut interviuri pentru diverse posturi solicitate de firmele cliente, un procent foarte mare de candidati au mentionat acest argument pentru schimbarea locului de munca – nu au fost respectate promisiunile financiare facute la angajare. Ceea ce poate fi perfect adevarat. Dar ce ne facem daca patim si noi la fel? Ia sa vedem, redus, redus, dar il primim la timp? Il primim pe tot odata? Si nu vorbesc aici de situatia in care politica firmei este de a plati prin avans si lichidare. Daca raspunsul este favorabil, iar reducerea nu este atat de mare incat chiar sa nu putem face fata cheltuielilor lunare obligatorii, atunci ar fi bine sa ne mai gandim inainte de a face o schimbare majora in viata profesionala doar din acest motiv.

Evolutia profesionala s-a oprit intr-o fundatura?

Simti ca poti face mult mai multe din acest punct de vedere, dar la serviciu te plafonezi si indeplinesti in continuare activitati de rutina? Acesta mi se pare, intr-adevar, un motiv foarte intemeiat pentru a-ti cauta un nou loc de munca, fie criza cat de rea. Pentru ca timpul trece repede, si ne trezim la un moment dat ca am fi putut invata atatea, ne-am fi putut dezvolta profesional si financiar, dar noi n-am avut curaj sa facem schimbarea, sau ne-am complacut in situatia aceasta comoda in care “timpul trece, leafa merge”.

Acum bineinteles ca pot exista combinatii de x luate cate y ca motive pentru a ne gandi la o schimbare de job sau nu. Si, pana la urma, si aceasta alegere este tot un joc de noroc. Putem trage cartea castigatoare, sau … Dar trebuie sa ne gandim, in cazul in care decidem sa ne indreptam catre o noua companie, cat de reale, importante, serioase sunt motivele pentru care o facem. Un nou potential angajator nu va fi foarte indulgent, in cazul in care motivele plecarii sunt neintelegerile cu alti colegi, sau cu superiorul ierarhic. In nici un caz!

Dar ceea ce poate fi azi un ghem de sarma ghimpata in stomac, maine poate fi o coloana vertebrala dreapta si puternica, un zambet de invingator in privire. Poate avea ca rezultat o persoana cu un caracter mai puternic, o persoana pe care discutiile obiective au intarit-o si au ajutat-o sa inteleaga ce gresea, sa-i inteleaga mai bine pe cei din jur, o persoana mai echilibrata, care stie mai bine decat cu ceva timp in urma cum sa abordeze cu diplomatie orice subiect.

Profa de engleza a baiatului meu cel mare, atunci cand acesta se supara, il intreaba “ce esti tu, baiat mare si puternic, sau carlig de rufe?!” Asa ca, fetelor, haideti sa nu intram in a doua categorie, ci sa fim puternice, sa invatam sa alegem ce e mai bine pentru noi cu echilibru si ratiune, fie ca aceasta alegere inseamna a ne schimba serviciul, sau a ramane la acelasi loc de munca si a ne dezvolta acolo.

Astept cu mare interes povestile, intrebarile si sugestiile voastre. Doar astfel, cu ajutorul vostru, ma pot dezvolta si eu.

Sa aveti o saptamana plina de realizari!