Saraca soacra! E si ea un simplu om, ca toti ceilalti. Si totusi, de cele mai multe ori, e capabila sa faca viata un cosmar nurorii, cu sau fara motiv.
De cele mai multe ori mama unui baiat incearca sa “puna” si sa “ia” de la baiatul ei ce nu a avut sau nu i-a daruit sotul. Din nefericire, a incerca, fie si mai putin constient, sa inlocuiesti sotul cu fiul, nu duce la nimic bun. Asta pentru ca asa ceva nu e posibil.
Soacrele sunt in primul rand manipulative. Fie ca mai au sot sau nu, in momentul in care baiatul lor se casatoreste, ea se transfera cumva in relatia acestuia. Chiar daca el vrea sau nu lucrul asta. Nu conteaza! Conteaza doar ca si ea sa aiba in continuare o viata. Chiar daca e vorba de viata altcuiva, a baiatului ei, care acum e totusi un barbat si, eventual, pe cea a nurorii. Desi nu o poate inlocui pe nora in toate cele, mai ales cand e vorba de sex, soacra incearca sa fie un “bun” substitut in toate: se ofera sau chiar impune ca ea sa faca cumparaturile, sa gateasca si sa spele vasele (doar are mai multa experienta), sa aranjeze ea lucrurile prin casa (ca doar ea stie mai bine unde e locul fiecarui lucru in casa altuia), sa dea sfaturi si sa acapareze cat poate din timpul tinerilor. Daca acestia sunt nevoiti sa traiasca impreuna cu parintii lui sau doar cu mama acestuia, cu atat mai rau pentru amandoi. Calea spre divort e ca si asigurata. Sau macar spre depresii lungi si inutile ale nurorii, certuri intre cei doi tineri s.a.m.d. Dar ce mai conteaza! “Mama” sa fie fericita, sa se simta utila si nedata la o parte.
Rareori am intalnit soacre, mame de baieti care sa se comporte firesc dupa casatoria acestuia. Sa isi vada in continuare de viata ei personala (cu sot sau fara) si sa ii lase pe tineri sa se bucure de a lor.
Desigur, depinde si de maturitatea sotului ca mama acestuia sa nu se interfereze in casa si familia lui. Daca el isi vede nefericita sotia si tine cu adevarat la ea, va luat atitudine in fata mamei lui si va pune lucrurile la punct.
Probabil ca e greu pentru o mama in general, si pentru o mama de baiat in particular, sa gaseasca “potrivita” alegerea copilului ei. Cred ca e firesc sa iti faci griji referitoare la ce va urma, la cat de bine se vor intelege, la ce fel de persoana e cea aleasa de “copilul” tau. Ideea e ca oricate griji si-ar face ca mama, asta nu schimba cu nimic pasul facut de el. Iar faptul ca mama, adica soacra, se opune in diferite feluri (comentarii nepotrivite la adresa nurorii, critici si cuvinte denigratoare etc.) alegerii baiatului ei nu denota decat faptul ca nu are incredere in el si in alegerile pe care acesta le face. Asta spunand mai departe ca ea de fapt, nu a fost o mama suficient de buna daca nu a reusit sa-l creasca si sa-l educe atat de bine incat el sa se poata descurca singur.
Persoanele de acest fel sunt in primul rand manipulative. Cunosc intru-catva oamenii si profita de slabiciunea si bunul simtul al nurorii. Stiu ca aceasta nu o sa ii poata spune cu usurinta sotului ei sa isi mai puna mama la punct, asa ca se lafaie in voie in relatia celor doi. O lasam?!?
Cum se poate contracara atitudinea unei astfel de persoane?! In primul rand folosind propriile ei metode. Deci, nu va mai lasati coplesite de “maturitatea” ei, de gravitatea cu care se afirma si studiati-o si voi asa cum a facut si ea. Observati la ce anume e sensibila, ce o face nefericita, ce ii place sau nu.
Si apoi, de ce sa ii fie teama unei nurori sa ii spuna soacrei ce anume o deranjeaza din atitudinea acesteia? Ce o sa se intample?! Eventual soacra o sa isi dea seama ca a mers prea departe si se va retrage in spatiul ei. Desigur, ar putea sa treaca si la represalii. Dar si astea pot fi atenuate sau contracarate. Nu e bine sa se ajunga la un “razboi”, dar daca soacra il declara, atunci...Ei bine, atunci e nevoie de o discutie directa, in care nora sa ii spuna soacrei ce anume o deranjeaza din atitudinea ei. Iar asta fara nervi, fara ton ridicat, fara cuvinte nepotrivite. Cu cat mai devreme cu atat mai bine. La ce foloseste sa lasi si sa aduni in tine nemultumiri si frustrari cu care nu stii ce sa faci? Daca ai ajuns pana la casatorie, inseamna ca intre tine si el e ceva serios, ca vreti sa petreceti restul vietii impreuna, sa va intemeiati o familie, a voastra. Asa ca nu lasa pe nimeni sa se interpuna intre tine si el. Chiar daca e vorba de mama lui. Ai tot dreptul sa nu o iubesti, sa nu simti nevoia sa te apropii de ea. Dar respect-o si impune-i sa te respecte la randul ei.
Cat de tentata esti sa il inseli?
Ce aveti voi doi in comun?
