Ce este sexul?

Si bietul Gigel pleca in camera lui sau la joaca, cu coada intre picioare, neintelegand de ce el nu avea voie sa afle. Este "secret de stat"? Daca e vorba de corpul lui si de ce poate sa faca cu el, nu ar fi indicat si de dorit sa stie si el ce si cum?

Ba da. Dar, din pacate, chiar si acum parintii considera delicat acest subiect, iar cei mai multi dintre ei il ocolesc, il amana, se eschiveaza. Si atunci Gigel cauta sa afle din alta parte, lucruri pe care ar fi indicat sa le afle mai intai din familie. Cauta prin reviste, carti de anatomie, filme sau documentare, isi intreaba prietenii, colegii.

Din nefericire, acesta este primul pas inspre instrainarea dintre parinte si copil. In naivitatea si inocenta lui, copilul are dreptate: de ce sa i se interzica, sa i se nege accesul la astfel de informatii? Si asta chiar de catre cei care sunt primii responsabili cu educatia lui?

Cu siguranta este dificil sa ii explici unui copil mic in ce consta actul procreatiei, cum a fost el adus pe lume. Povestile cu barza, cu albinele, s-au cam perimat. Copiii de astazi sunt mult mai perspicace, se dezvolta mult mare repede comparativ cu generatiile anterioare, din care fac parte parintii lor.

Si atunci ce e de facut? Cum poate fi abordata aceasta problema astfel incat sa i se poata oferi micutului suficiente informatii incat sa il lamureasca, dar care totusi sa nu il sperie sau sa il bulverseze?

Pentru fiecare varsta in parte, pentru fiecare etapa a copilariei sau adolescentei, parintii pot sa foloseasca termeni si trimiteri care sa fie in acord cu nivelul lor intelectual. Nu i se poate vorbi unui copil de 5 ani in termeni anatomici, care pentru el nu au nici o insemnatate, pe care nu ii poate intelege. Important este ca din informatiile primite, copilul sau adolescentul sa isi formeze o opinie, sa inteleaga in primul rand ca actul sexual este menit sa aduca pe lume copii, sa duca specia umana mai departe. Ca acesta se face consimtit de ambii parteneri, de parinti, ca acestia se iubesc si vor sa aduca pe lume un copil.

Oricate detalii li s-ar da, este destul de dificil sa li se explice ce simte fiecare partener in parte, ce rol are fiecare gest, fiecare miscare. Si atunci parintele se poate rezuma doar la o formula strict matematica: unu si cu unul fac... aaa... trei. Copilul va incerca sa puna in acord spusele parintelui cu ceea ce simte el, cu trairile lui fata de anumite persoane. El incearca sa intuiasca, sa inteleaga ca acea traire ar putea fi in legatura cu atractia dintre sexe, dar abia dupa adolescenta va reusi sa faca diferentieri si alegeri.

De indragostit ne indragostim cu totii, de foarte timpuriu. Prima dragoste a copilului este mama, apoi colega de banca, profesoara de la scoala. Abia incepand cu perioada adolescentei incepem sa ne orientam spre persoanele de sex opus cu varste mai apropiate de a noastra.

Acest proces este de durata si costisitor de ambele parti, dificil atat pentru copil cat si pentru parinti. Ei sunt cei mai in masura sa aleaga cuvintele potrivite, sa foloseasca un limbaj comun, prin care se pot face intelesi micutilor pentru care lumea trebuie descoperita treptat.

Oricat de dificil ar parea, cat de delicat si incomod, subiectul e bine a fi tratat in familie mai intai. De ce sa ii lasati pe straini sa le vorbeasca copiilor vostri despre ei si despre viata?? Cu siguranta ei vor si au nevoie sa afle despre toate mai intai de la parintii lor.