Ce ar fi bine sa stii totusi despre el

E tare frumos sa fii indragostita, sa simti fluturasi in stomac, sa ai impresia ca nu mai poti respira fara el, dar dupa ce toate astea se diminueaza, te reintorci cumva la realitate. Adica incepi sa il vezi si fara “ochelarii de indragostita”, la lumina zilei, sa ii vezi si defectele, pe langa toate calitatile constatate pana atunci.

Am vazut un film in care o un tip foarte bogat se indragosteste de o femeie obisnuita si face tot posibilul sa o convinga sa il ia de barbat. Ea incearca sa ii vorbeasca despre viata avuta inainte de a se cunoaste, insa acesta nu vrea sa stie nimic despre trecutul ei. Doar viitorul lor impreuna conteaza, asa zice el. Dupa casatorie, fiind foarte aproape sa nasca, se trezeste cu el asa, nitam nisam, ca incepe sa o intrebe cati barbati a avut inainte de a-l cunoaste pe el. Ea, contrariata, incearca sa il faca sa renunte la discutie insa el, enervat, ridica mana si o loveste atat de tare incat o tranteste la pamant. Mai tarziu, dupa nasterea copilului, tatal lui ii aduce niste dovezi despre viata ei de dinainte de casatorie iar el o bate din nou, mai mai sa o omoare. Nu conteaza cum s-a terminat povestea, daca filmul a fost facut pe baza unei povesti adevarate sau nu, ce e bine sa retineti e ca trecutul conteaza. Si al tau dar, mai ales, si al lui. Pentru amandoi.

Oricata dragoste ar fi la inceput, oricat de matur sau intelegator s-ar arata el, mai bine sa stie cum stau lucrurile, pentru ca tu sa n-ai surprize din acestea, socante, mai tarziu. N-are rost sa ii ascunzi ceva ce va putea afla mai tarziu si va afecta relatia sau casatoria voastra. Mai bine sa stii cum stai de la bun inceput, daca te accepta cu adevarat asa cum esti, cu trecutul tau cu tot, oricare ar fi fost acela.

Este indicat sa acorzi suficient timp incat sa observi relatia pe care o are cu parintii. Mai ales cu mama, fiind vorba de barbat. Daca e prea legat de ea, daca fuge cel putin o data pe saptamana sa o vada, o suna la telefon mai des decat pe tine, atunci e bine sa te gandesti daca o vei putea accepta pe mama lui intre voi, la orice ora din zi si din noapte. Si, tine minte, orice act, orice manifestare pe care o simti deplasata, nelalocul ei, e un semnal de alarma. Sentimentele acestea provin din launtrul fiintei noastre, din instinct, iar acesta nu ne inseala niciodata.

Toata lumea bea. Ma rog, aproape toata lumea. Statistic, se pare ca barbatii mai mult decat femeile. Poate ca al tau nu bea deloc, sau poate ca din cand in cand mai iese cu “baietii” la o bere. Tot asa, lasa sa treaca un timp impreuna, pentru a putea observa daca isi stie limitele si le si respecta, daca se poate controla atunci cand vine vorba de alcool. Un barbat alcoolic nu are cum sa te faca fericita. Nici pe tine si nici pe copiii vostri.

L-ai prins cu minciuna? De cate ori? Si in ce imprejurari? Stim ca toata lumea minte, dar una e sa spui o minciuna nevinovata, alta e sa minti cu nerusinare, in fata, persoana iubita. Ce justificare au minciunile lui? Incapacitatea de a-si asuma vreo raspundere, frica de ceva anume, faptul ca te insala cu alta…Daca nu reusiti sa stabiliti de la bun inceput o relatie bazata pe incredere si respect, atunci mai bine renunti. Nu o sa ai parte decat de multe lacrimi, dezamagiri si tristeti.

Lista e lunga si se poate adauga cate ceva pentru fiecare persoana in parte. Uneia nu ii plac manierele lui la masa, alta nu ii suporta sforaitul, nu ii place ca fumeaza, ca sta prea mult in baie sau cu nasul in calculator s.a.m.d. De accea recomandabil sa iti acorzi cel putin 6 luni alaturi de el, pentru a-l cunoaste mai indeaproape, cu toate tabieturile, limitele, neajunsurile si lipsurile lui. Cand esti indragostita nu iti dai seama de nimic, nu ii gasesti absolut niciun cusur. Ar fi bine daca am putea ramane asa, indragostiti, toata viata. Din nefericire, cand se aprinde lumina in relatie, lucrurile nu mai sunt atat de stralucioare, tentante si usor de acceptat. Il iubesti, da, e in regula. Dar e bine sa iti dai seama daca il poti accepta EXACT asa cum e, fara a te amagi cu naivitate ca ce nu iti place la el, ce te deranjeaza, vei putea schimba pe parcurs. Oamenii nu se schimba! Si cu atat mai putin barbatii. Structural vorbind, in esenta lor. Lucrurile acelea invatate in primii 7-8 ani din viata constituie baza comportamentala si e nevoie de foarte multa vointa si motivatie din partea cuiva sa se poata schimba.

Ia-l exact asa cum este, cu bune si cu rele, fara sa incerci sa il schimbi, sa il modifici dupa un calapod personal care sa te multumeasca. Si, de cate ori te simti tentata sa schimbi ceva la el, fie si ceva foarte marunt, gandeste-te daca tu ai putea sa schimbi ceva din tine, daca el ti-ar cere-o.