Cat ne lasam copiii in fata televizorului?

Efecte psihologice
 
Efectele negative sunt adesea usor observabile, dar sunt si unele mult mai subtile, care pot fi usor puse pe seama altor activitati. Unul dintre aceste efecte negative pe care nu le-am pune pe seama televizorului este agitatia psihomotorie care poate sa apara sub forma unei nervozitati continue, mai ales cand copilul nu se uita la televizor. Aceasta agitatie este datorata stimulilor puternici de care copiii au parte in fata televizorului. Acesti stimuli cum sunt culorile puternice, sunetele ascutite, schimbarile dramatice si efervescente de actiune, toate acestea creeaza aceasta stare de nervozitate prin influenta de excitare continua a sistemului nervos. O data stins televizorul, copilul nu are parte de asemenea intensitate a stimulilor si in lumea reala, iar in lipsa acestei intensitati de care copilul simte in continuare nevoia, apare agitatia psihomotorie.
 
Exista studii care arata ca acei copii care petrec mai mult timp in fata televizorului, petrec mai putin timp interactionand cu familia sau jucandu-se in maniere creative. Este foarte important sa le aratam copiilor ca o maniera mult mai placuta de a petrece timp impreuna este interactiunea. Uitatul la televizor este o modalitate de a petrece timp impreuna fara interactiune. Jocurile adecvate varstei sunt o modalitate mult mai educativa de a interactiona.
 
Este usor de observat cum copiii isi insusesc anumite valori de la televizor si cum eroii principali ai programelor urmarite devin modele pentru ei. De aceea este foarte important sa facem o selectie a ceea ce copiii nostri au voie sa urmareasca si ce nu au voie sa urmareasca la televizor.
 
Copiii mai mici de 5 ani nu fac distinctia intre realitate si fictiune, de aceea tot ce se intampla pe micul ecran cu erorii lor favoriti ii afecteaza atat de mult. Nu de putine ori putem observa cum cei mici urmaresc cu sufletul la gura actiunile personajelor de desene animate si sunt atat de prinsi in fata televizorului incat daca sunt atinsi de catre adulti, sar la propriu din scaun. Aceasta inseamna ca atentia lor este in intregime captata de ceea ce urmaresc, incat stimulii din lumea reala sunt lasati deoparte.
 
De asemenea nu de putine ori putem observa cat de mare este intensitatea cu care urmaresc actiunea, atat de mare incat uneori izbucnesc in plans cand eroul lor este in pericol, iar aceste trairi ii pot afecta foarte mult in viata reala (au cosmaruri noaptea, au frici nejustificate). Aici intervine rolul nostru de cenzura. Noi ca adulti trebuie sa stabilim limitele de timp in care pot urmari programele tv si ce anume au voie sa urmareasca si ce le este interzis. Este de dorit o selectie riguroasa a programelor pe care cei mici au voie sa le urmareasca.

Efecte fiziologice
 
Pe langa multiplele efecte psihologice pe care le putem observa ca si consecinta a uitatului la televozor, exista si multiple efecte fiziologice pe care trebuie sa le luam in seama. Aceste aspecte fizice se refa in primul rand la efectele sedentarismului si la efectele negative asupra ochilor.

Ce se poate face?
 
Am intalnit in practica o mamica care dorea cu ardoare ca fiul ei de 10 ani sa nu se mai uite deloc la televizor si sa nu se mai joace sub nici o forma jocuri video. Oare este eficienta aceasta abordare?
 
Parerea mea este ca nu trebuie sa ajungem la astfel de restrictii, trebuie sa avem in vedere si climatul social in care copiii nostrii se dezvolta. Interzicerea totala a acestor activitati inseamna, in societatea de astazi, un tip de handicap social. Copiii vorbesc foarte mult inca de la gradinita despre ce anume vad in desene animate si in jocurile video. Este nedrept sa privezi un copil de aceste subiecte de discutie cu colegii lui, deoarece cu siguranta, cu timpul va fi marginalizat de acestia.
 
Am intalnit insa si situatia opusa. O mamica extrem de ingrijorata de agitatia de care fiul ei de aproape doi ani dadea dovada, mi s-a adresat spunand ca supravegheaza cu atentie desenele pe care fiul ei le urmareste si ca acestea sunt total neviolente. Timpul pe care baietelul il petrecea in fata televizorului depasea insa 4 ore pe zi. Acest numar de ore este foarte mare pentru un copil de nici doi ani pentru ca el, obisnuit cu intensitatea stimulilor de care avea parte patru ore in fiecare zi, cauta permanent o intensitate asemanatoare si in lumea reala, iar aceasta intensitate o primea doar prin agitatie si nervozitate.
 
Studii recente arata ca un copil de sub doi ani nu ar trebui sa se uite deloc la televizor, timpul de veghe trebuie ocupat cu jocuri creative cu adultii sau cu alti copii ori cu jocuri individuale. Iar in ceea ce priveste copiii de peste doi ani, numarul de ore pe care acestia le petrec in fata televizorului nu trebuie sa depaseasca doua ore zilnic.