Poate visa, poate sa isi inchipuie tot felul de variante ideale care vor ramane asa si niciodata nu vor deveni realitate. Dar ca se poate trai, in mod autentic, fara suferinta, devine o perceptie ideala. Veti regasi in aceasta imagine si modul in care sunt tratate de catre unii metodele psihoterapeutice. Cand cineva spune ca el nu merge la psiholog (de fapt e vorba de psihoterapeut ca la psiholog am avea un alt fel de necesitate) spune in fapt ca el nu concepe ca exista o viata fara suferinta, iar ca psihoterapia este un fel de iluzie.
Adica suferinta fiind veche, de cele mai multe ori, familia de origine era deja in suferinta cand s-a nascut copilul, el a cunoscut-o permanent si si-a construit-o ca lume, o lume implicita in care absenta suferintei era de neconceput. Ca isi vedea mama speriata sau tatal mereu depresiv, ca traia impreuna cu teama lor a inceput sa vada lumea asa – prin suferinta. Este posibil si altfel? Nu pentru acest copil care simte ca asa este lumea facuta. Daca el reuseste sa isi dea seama ca lucrurile pot sa fie si altfel apare aceasta problema a alegerii.
Daca nu isi da seama ca poate sa fie si altfel atunci nu se pune nicio problema a alegerii si aici regasiti tiparul celor care considera inutila psihoterapia. Daca nu exista posibilitatea unei altfel de vieti decat cea suferinda atunci de ce ai face o terapie? Mie mi se pare in firea lucrurilor, este o logica fireasca si nu este nicio problema.
Problemele apar atunci cand persoana considera ca desi a trait astfel, poate sa fie si diferit. Implicit apare o lupta intre ceea ce a fost si ceea ce se vrea sa fie. Alegerea fireasca poate sa fi se para cea a sanatatii. Numai ca aceasta boala creeaza o zona de cunoscut care se traduce intr-un confort. Sa fii intr-un mediu cunoscut desi neplacut are si avantaje. Este situatia detinutului care odata eliberat nu stie ce sa faca si ar prefera in sinea lui sa se intoarca in penitenciar unde, desi este greu, are un loc asigurat, un mod de a trai si a de a fi recunoscut. Ce ati spune despre alegerea lui? Ca este implicit pentru libertate? Mai curand am putea intelege conflictul prin care trece si cat de dificil ii va fi sa se adapteze la viata de dincolo de ziduri.
O alegere care pare implicita nu este niciodata asa simpla. Ratiunea ne poate spune un lucru si din punctul ei de vedere aceasta alegere este unica insa sunt si alte parti din psihic care complica problema alegerii. In acest joc pe care exemplificam dificultatea alegerilor pe care oamenii le au de facut, intre sanatate si boala vedem cum dilemele alegerii sunt implicite si pentru alegere am putea spune ca este necesara o anumita forta.
Aceasta forta este cea care merita evaluata si luata in considerare – poate acest om sa faca o alegere sau nu? Alegerea este o decizie iar absenta alegerii este functionarea implicita, a lucrurilor asa cum sunt deja create si impiedica posibilitatea schimbarii. O generatie care nu face alegeri devine o generatie identica cu cea precedenta. In fapt, in toate revoltele adolescentilor regasim samburi de alegeri, ei aleg sa fie cumva. „Cumva” inseamna de obicei, in acest caz, diferiti de parintii lor. Dar acest tip de alegere este diferita de cea de care vorbeam pana acum in care alegerea este intre ceva vechi si ceva nou, intre ceva dorit si ceva avut deja.
Mai este un aspect secundar dar care nu e de ignorat. Dupa alegerea unei variante sanatoase, de multe ori pe parcursul travaliului, apare nostalgia bolii pierdute. Situatia este similara cu regretul frecvent ca adultul nu mai este copil.
Convinge-ti copilul sa manance impreuna cu adultii!
O comunicare buna cu parintii influenteaza pozitiv dieta si stilul de viata al copiilor
