Când te trezeşti dimineaţa, primul lucru pe care ar trebui să îl faci este să te gândeşti cât de norocoasă poţi fi că eşti în viaţă, că respiri, că gândeşti, că te poţi bucura de lucrurile care te înconjoară şi mai ales că iubeşti şi eşti iubită.
Care este primul lucru pe care îl faci dimineaţa?
Eu, pun mâna pe telefon, activez internetul şi dau o raită, cu ochii împăienjeniţi de somn, pe reţelele de socializare, verific dacă au venit ceva email-uri importante, după care mă iubesc cu Eden. Partea tristă este că acelaşi program îl am şi înainte să mă bag la somn seara, rareori fac ceva diferit, iar acest lucru mă face să-mi pun mari semne de întrebare.
Rareori meditez, iar când o fac, cel mai probabil sunt forţată de împrejurări. Iar când spun forţată, mă refer la acele zile în care am, fie o cădere de calciu, fie am mâncat ceva ce nu mi-a priit şi sunt nevoită să stau câteva ore la camera de gardă de la spital.
Mi-aş dori, totuşi, să am timp mai mult pentru gândurile mele, să le cern şi să le aşez aşa cum o fac cu cărţile din bibliotecă. Cărţi pe care aş vrea să le deschid mai des, să mă ajute să ies din stările pe care le aduc cu mine acasă şi uit să le las la uşa de la intrare.
"Te rog!" şi "mulţumesc!" sunt cuvintele de bază ale vocabularului meu dar, spre exemplu, când mulţumesc, simt că o fac aproape mecanic. Acest lucru se întâmplă, poate, şi pentru că îmi lăs tot mai mult umerii apăsaţi de probleme, în loc să le iau în braţe şi să le găsesc o rezolvare. Întâmpin fel şi fel de persoane care îmi dau sfaturi şi impulsuri care să mă determine să nu uit niciodată să îmi manifest mulţumirea. Pe aceste persoane le regăsesc la colţ de stradă, pe holurile spitalelor, pe bancă în parc sau chiar la locul de muncă.
În liniştea zilei, sau a nopţii, depinde de la caz la caz, ar trebui să învăţăm să ne planificăm următorii paşi şi să ne concentrăm mai mult pe ţelurile pe care le avem în viaţă. De multe ori mi se întâmplă să-mi propun ceva, iar sub o formă sau alta, într-o perioadă nu foarte lungă de timp, lucrurile să ia forma pe care mi-o imaginam, deşi poate nu am depus niciun efort să schimb ceva. Acest lucru nu îmi dă de înţeles decât un lucru, indiferent cât de greu ţi s-ar părea să faci ceva, întâi de toate setează-ţi în minte ţelul, iar apoi lasă totul să vină de la sine.
Am o vorbă pe care le-o spun tuturor celor care se plâng că nu au timp: "Timpul ţi-l faci singur, nu ţi-l dă nimeni!". Ei bine, poate exagerez, dar cam asta este adevărul. Trebuie să realizăm de fiecare dată că momentul în care ne plângem că nu avem timp, de fapt reprezintă o parte din timpul pe care îl pierdem.
Am zile când ascult muzică non stop, iar ceea ce se petrece în jurul meu rulează ca un film de proastă calitate. Şi spun asta pentru că, nu tot ce este important pentru cei din jur, este important şi pentru mine, fapt pentru care, îmi închid gândurile cu uşile muzicii, care de cele mai multe ori sunt bodyguarzii perfecţi pentru sistemul meu nervos. Multă lume se plânge că nu are atenţie distributivă, dar până şi pe asta ţi-o faci singur, prin mult exerciţiu şi voinţă. Creierul uman are o capacitate uimitoare de a se adapta la condiţiile de stres.
Mi s-a spus de nenumărate ori că eman energie pozitivă atunci când zâmbesc. Totuşi, pot cu cea mai mare uşurinţă să transform această energie într-una negativă doar prin simplu fapt că gândurile mele nu mai sunt pozitive. Oricum, aici este o discuţie mai aprofundată pe care trebuie să o purtăm şi care implică mult cunoaşterea de sine.
Ce-mi place cel mai mult să fac?
Ador să îmi trag fotoliul aproape de fereastră, să-mi urc picioarele pe pervaz şi să-mi savurez cafeaua în timp ce îmi port mintea pe rândurile unei cărţi bune. Este momentul meu de vis, pe care îl trăiesc tot mai rar pentru că, de la o vreme, am uitat să-mi fac nişte timp. Nu înţelegeam persoanele care "pierdeau timp" sau "n-aveau timp", pentru că eu întotdeauna îmi făceam timp. Şi spun "îmi făceam" pentru că de la o vreme la managementul timpului meu, secretara şi-a luat concediu pe perioadă nedeterminată.
Mă pregătesc să arunc din gunoaiele minţii şi să fac puţină curăţenie după deciziile pe care le-am luat greşit. La fel ca într-o casă, trebuie să te asiguri că fiecare lucru este aşezat la locul lui şi în mintea ta. Alta parcă este starea de spirit atunci când respiri aer curat şi praful nu mai este de două degete pe mobilă.
Prima, şi poate cea mai grea sarcină pentru mâine este să fac lucru care-mi place cel mai mult.
Pe lista cu priorităţi de mâine, prima ta sarcină care este?
Ce se intampla cand te regasesti
