Prima carte citita - Oliver Twist - stia mama ce stia: inveti cum e sa fii copil orfan sau te descurci cu asta - singur pe lume adica (asta a fost a5-a carte cred ..). Cartea preferata: Marile Sperante - carte preferata a copilariei, vreau sa zic. Am citit-o si recitit-o si o iubeam pe doamna in varsta cu rochia de mireasa de culoarea hartiei vechi, usor arse, si imi era mila de ea...dar o iubeam pentru pasiunea cu care traia, pentru visele la care nu a renuntat, pentru sperantele care o tineau in viata. Imi doream sa imi dedic viata unei pasiuni, unei iubiri. Au urmat carti multe de dragoste si din ce in in ce mai multe carti de copii ("Coliba Unchiului Tom- vai cat am mai ras (citeam si radeam) ). Do you remeber Charlotte Bronte ?! - cine altcineva decat mama putea sa-mi recomande asta. Apoi Rosu si Negru si zecile de ore chiulite pentru Dostoievski...
Aaaa..nu ma laud..doar imi aduc aminte si imi place gandul ca impartasesc aceste amintri cu alti oameni. Dar ce ma nedumireste cel mai mult zilele astea e prima mea carte preferata. Sperante...dorinte, adolescenta, cunoastere, primul impuls...I`m full of it si out of it in acelasi timp. Cred ca ar trebui sa recitesc cartea:)
Am realizat acum vreo doua zile: No Expectations. Si ma gandesc ca acum 15 ani erau: Great Expectations.
Am invatat sa las loc surprizelor caci asteptarile iti dau batai de cap si dezamagiri, desi e asa frumos sa visezi, iar firea asta a noastra a femeilor fix spre asta e indreptata.
Asa ca acum citesc separat de ce traiesc - de teama, de conservatoare ce sunt, de realista...who knows?!
tot noi
recunosc
