Be in love. Stay in love.

E atat de frumos sa fi indragostita, sa te simti in al noulea cer. Sa nu mananci si sa nu dormi, iar asta pentru ca ai altceva mult mai bun de facut: sa te gandesti la El. Si, iti spui, ca si el se gandeste la tine. Iar clipele in care nu sunteti impreuna creeaza o eternitate care se interpune intre voi. Iar atunci cand sunteti impreuna, nimic nu mai conteaza. Zambesti in alt fel, respiri in alt fel, toata lumea e frumoasa, totul e minunat. Nimic din ce e rau si urat nu te poate atinge. Nu ai timp, intelegere si energie pentru asa ceva. Pentru ca lumea se roteste in jurul tau. Si e atat de bine. Tie iti e foarte bine.

In functie de cat de indragostita vrei sa fi, cat de mare e nevoia ta de fericire, toata starea asta de beatitudine se extinde, se prelungeste, pana cand, in sfarsit, incepi sa te obisnuiesti cu ea. Sa iti spui ca asta e starea ta obisnuita.

Probelma abia de acum incepe. Cum sa pastrezi aceasta stare, acest “stil” de viata, fericit? Toata lumea stie ca perioada de inceput din orice relatie, atunci cand esti indragostita, nu poate dura la nesfarsit. Si cu toate astea, tu nu te vezi altfel decat asa, indragostita. Si vrei sa ramai asa. De ce sa nu se poata?!? Tu, de ce sa nu poti?

Si incepi sa faci tot felul de artificii, apelezi la tot felul de tertipuri, care sa va mentina in starea aceea. Continui sa te intalnesti cu el cand iesi de la serviciu, sa iesiti la o plimbare, omitand in mintea ta faptul ca, in cele din urma, va veti intoarce impreuna in acelasi loc, in aceeasi casa. Nu te va mai conduce pe tine acasa si, inainte de a te saruta de noapte buna, sa te intrebe daca nu vrei sa urce si el. Il inviti sa luati pranzul impreuna, stiind ca mai sunt doar 5 ore si ceva pana sa va vedeti din nou. Dar pretinzi ca in seara asta poate nu va vedeti, asa ca a manca amandoi “fura” putin timp impreuna din ziua respectiva. Iti amani uneori prietenele, nu mergi sa te intalnesti cu ele, pentru ca vrei sa te vezi cu el. Faci asta zilnic, si cand te trezesti, si cand te culci, si in putinul timp cand te intorci acasa pana sa mergeti la culcare. Dar parca acum nu mai e indeajuns. Timpul s-a condensat cumva si se ascunde de tine, prin toate cotloanele posibile. Si face in asa fel incat sa te tina departe de el. Oare cum de simteai inainte, inainte de a locui impreuna, ca acele cateva ore pe zi cat erati impreuna, aratau ca o eternitate. Iar acum, cand lipsiti unul de langa celalalt doar cele cateva ore de serviciu, totul pare mai distant, mai de departe?

E atat de bine sa poti adormi in bratele lui, fara a mai gandi ca a doua zi mergi la birou in hainele de ieri. Si ca puteti face dragoste toata noaptea daca vreti. Desigur, faceati asta si inainte, dar acum, ca e “la indemana”, parca nu mai are acelasi farmec, nu mai e aceeasi tentatie; aceeasi atractie.

Ce se intampla? Ce s-a schimbat de fapt? Sunteti aceleasi doua persoane indragostite, care se iubesc. Unde s-a dus tot aburul acela care iti dadea impresia ca te afli printre nori si care te facea fericita?

Viata in doi aduce si plusuri si minusuri. Vine cu multe drepturi, dar si cu ceva responsabilitati. Pe unele ti le asumi, pe altele incerci sa le treci cu vederea sau sa le pasezi. Desigur, poti ramane o vesnica indragostita, schimband mereu partenerul. Cu fiecare altul, senzatia aceea se accentueaza, se amplifica, devine tot mai internsa, mai puternica. Te face tot mai fericita. Atata doar ca, la un moment dat, poti avea senzatia ca nu ajungi nicaieri.

Scopul acestui inceput, in care esti indragostita, este de a fi un cuplu. De a nu mai fi singura. Si, in cele din urma, de a intemeia o familie. Si poate ca ajungand acolo, nu mai e loc de acea femeie cumplit de indragostita, care uita “mici” amanunte importante din cauza carora, totusi, nu se intampla nici o catastrofa in lume.

Dar daca stai sa te gandesti un pic mai bine, realizezi ca nimic nu te poate opri din a fi o vesnic indragostita. Poti sa te trezesti in fiecare dimineata si sa il privesti cu aceeasi placere, de la inceput, sa te bucuri de prezenta lui chiar si cand nu e cu tine, pentru ca il porti in suflet si il simti ca fiind al tau. Cu un pic de efort poti sa nu lasi rutina sa va macine amintirile, momentele placute, sa va indeparteze unul de celalalt, sub scuze din cele mai puerile, egoiste si nefondate: nu avem timp, suntem obositi, suntem atat de preocupati cu altele (copii, casa, masina, job etc.). Poti folosi puterea obisnuintei cu celalalt sa lucreze in favoarea ta. Adica sa apreciezi lucrurile si aspectele pe care le descoperi cu fiecare noua zi despre el, fara sa lasi sa iti umbreasca fruntea inca tanara. Lasa-te sa evoluezi odata cu el, alaturi de el si descoperiti impreuna fiecare zi, ca si cum ar fi si prima si ultima impreuna.

Nu, nu exista nimeni si nimic pe lumea asta care te-ar putea opri in a fi fericita alaturi de el! Fireste, lucrul asta tine doar de motivatia ta de a fi impreuna cu el, de a ramane o vesnic indragostita.