Mai intai am sa va propun sa citim impreuna ceea ce scrie ea. Ea sesizeaza o dorinta – "imi doresc sa fiu singura". O dorinta care iese la lumina si pare evidenta – imi doresc asta, ma uit in mine si vad aceasta dorinta, de singuratate. Acesta este un proces foarte frecvent – capacitatea de a sesiza propriile dorinte pe care de cele mai multe ori le vedem cu usurinta, chiar daca ne plac sau nu.
"Ce se intampla cu mintea noastra atunci cand unii dintre noi ne dorim sa fim singuri?" Sorryna incearca apoi sa faca ceva cu aceasta dorinta. Cand spun ca incearca sa faca ceva inteleg ca se raporteaza interior la ea, incearca sa o inteleaga, sa o integreze, sa isi explice ce este cu ea. Si acesta este un proces raspandit – cand ceva apare in interior, este necesar sa iei o anumita atitudine fata de acel ceva. De multe ori aceste pozitii sunt de negare, de refulare, de reprimare, etc. Sorryna pare sa aiba capacitatea de a accepta aceasta dorinta ca o parte din ea, desi este neplacuta intrucat:
"Pe mine chiar ma sperie uneori faptul ca imi doresc sa fiu singura desi acum am o familie". Constata ca exista o traire – se sperie intrucat aceasta dorinta intra in contradictie cu un fapt: acum am o familie. Oare ce vroia sa spuna prin "acum"? Adica acea dorinta care fusese activa la un moment dat intra in opozitie cu un ceva, poate cu o alta dorinta, poate cu moralitatea, poate cu un ceva interior.
De aici incolo textul devine complicat pentru ca apar multe alte continuturi diverse pe care am sa incerc sa le inventariez pe cat posibil:
- Statutul social de femeie casatorita de 19 ani;
- "Toata lumea" care se opune ideii (cine o fi toata lumea? Ca sigur nu e vorba de populatia globului);
- Ceea ce simte in relatia actuala – sunt nefericita in relatia cu sotul;
- Nu isi doreste sa fie cu altcineva (sa fie o dorinta, un gand, o interdictie?); nu stiu ce vrea sa spuna aici Sorryna dar inteleg ca i-a trecut prin minte si o asemenea varianta si a luat decizia ca nu vrea asta. Poate ca raspunsul este dat de utilizarea in text a cuvantului "neaparat" care ar presupune ca ar putea sa fie si asta o varianta de luat in calcul;
- Interventia actului – am facut asta, am plecat si m-am intors;
- Sentimentul greului este o alta traire importanta pentru protagonista.
Sa incercam sa vedem o imagine de ansamblu – am plecat de la o dorinta simtita, constienta, traita, asumata chiar. In fata acestei dorinte sunt asezate multe trairi amestecate. Sorryna nu pare sa le evite, ceea ce ma face sa banuiesc o buna relatie cu propria persoana, acea capacitate de a vedea ceea ce se intampla interior. Implicit aceasta dorinta a adus la suprafata multe lucruri interioare (trairi, acte, dorinte) dar acestea nu par la fel de simple ca dorinta mentionata la inceput. Ca urmare avem conflicte, avem dubii, avem derute, avem ezitari, ceilalti pot sa exprime o parere iar Sorryna sa-i asculte. Toate aceste trairi formuleaza o latura intunecata, difuza, amestecata.
Scopul psihoterapiei este de a lamuri aceste lucruri si de a le diferentia. In fiecare din ele exista o parte importanta din protagonista.
Sa incercam sa plecam de la un text simplu, clar. Este un joc si nu o recomandare.
"Imi doresc sa fiu singura pentru ca sunt nefericita cu sotul meu, am ales sa plec si sa imi asum aceasta plecare. Imi este greu dar merg mai departe..."
Sau
"Imi doresc sa fiu singura pentru ca sunt nefericita cu sotul meu, constat ca avem probleme in cuplu, am ales sa raman cu el pentru ca..."
De la un text simplu de acest tip apar urmatoarele interventii: ma sperie singuratatea, sunt casatorita de 19 ani, lumea (adevarul celorlalti?) spune ca nu e bine, e greu. Toate acestea sunt flashuri care vin din adanc, sunt cuvinte prin care vrea sa exprime ceva. Eu nu am de unde sa stiu ce vrea sa exprime insa am senzatia ca este un lucru important interior cel pe care aceste flashuri le lasa la suprafata. Aceste flashuri vin din ceea ce am numit pana acum latura intunecata, intrucat este difuza, greu de prins si peste toate, greu de pus in cuvinte. Nu toata lumea poate face acest lucru, insa protagonista pare a putea sa faca asta.
Concluzie? Sa facem din aceste continuturi vagi, amestecate, lucruri clare pe care sa le putem integra, utiliza, folosi. Este un travaliu dificil pentru ca pleaca de la lucruri care sunt dificil de dus dar fara aceasta diferentiere a continuturilor interioare, acest tip de constructie vaga ne impiedica sa avem o viata placuta. Totusi operatia de diferentiere nu este un proces simplu ci unul complicat care pleaca de la trairi diverse, dorinte incarcate de tensiuni, experiente vechi, etc. Este un travaliu complex, despre care iti voi vorbi in articolele urmatoare.
Claudiu Ganciu
Psiholog, psihoterapeut
Centrul de psihologie de actiune si psihoterapie
[email protected]
Pentru consiliere online: http://www.webexperts.ro/cabinet
De ce nu el?
Dragostea este in aer. Unde, mai exact?
