Asumarea responsabilitatii sau de ce fericirea nu pica din cer

Toata lumea stie ca “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista”, insa cati se intreaba: de ce? De ce nu ni se baga in traista ? Raspuns: pentru ca, mai mult ca sigur, Dumnezeu nu a creat lumea pentru ca noi sa avem unde sa dormim si sa ne uitam la televizor...Daca exista, potential, atat de multe lucruri frumoase pe lume, exista si cerinta ca noi sa meritam aceasta frumusete si, mai precis, sa invatam sa o obtinem. Iar unii o obtin, altii nu.

Singura diferenta dintre oamenii fericiti si cei nefericiti este felul lor de a gandi. Chiar daca toti au acelasi coeficient de inteligenta – adica sunt la fel de destepti - primii obtin succesul, ceilalti nu; primii gandesc constructiv, ceilalti nu...Primii sunt dornici sa se schimbe, sa evolueze, ceilalti se complac in suferinta si sunt experti in a-si plange de mila, dar  cu greu accepta sa isi schimbe comportamentul! Ne putem intreba, din nou, de ce? De ce aceasta diferenta de atitudine?

Explicatia e ca, intr-un anume fel,  MINTEA  ESTE PRECUM SOFTUL (programul) UNUI COMPUTER. Odata ce a fost scris, ruleaza pe pilot automat si obtii mereu aceleasi rezultate. Programul acesta exista in subconstientul tau, de aceea nu este chiar foarte usor de schimbat, si se formeaza inca din copilarie, apoi in adolescenta, apoi se upgradeaza in viata de adult.

Daca ai un soft care mai mult te incurca decat te ajuta - adica o harta mentala nepotrivita, si un mod negativ de a gandi - vei privi mereu viata ca pe o problema si nu vei sti sa crezi in tine, sa ai vointa, sa fii creativa, sa recunosti sau sa creezi oportunitati.

Toate acestea ne ajuta sa explicam, acum, primul termen din denumirea de “programare neuro-lingvistica” : mintea umana functioneaza pe baza de programe si este, inca din copilarie, programata intr-un anume fel. Toate convingerile, credintele, obiceiurile pe care ni le-am format sunt asemeni unui program pe care il folosim zi de zi, fara sa fim constienti de acest lucru.

E adevarat ca, daca am avut o copilarie nefericita, mintea noastra se poate sa fi fost “programata” intr-un mod negativ sau poate, pur si simplu, banal. Si atunci...sa ne resemnam cu aceasta stare de fapt si sa nu ne dam o alta sansa?!...

Ceea ce iti propun este sa acceptam realitatea: nimeni nu o sa vina sa ne roage, respectuos, sa ne imbunatatim programul, pentru a ne putea trai viata cat mai intelept. Este strict alegerea noastra daca vrem sa investim timp si energie pentru a ne cunoaste mai bine pe noi insine si pentru a ne...REPROGRAMA! Pentru ca exista o veste buna: indiferent ce varsta sau istorie de viata am avea, oricand putem sa inlocuim acest program cu altul mai bun si mai performant.

Este o chestiune de responsabilitate. Unii numesc acest aspect liber arbitru: suntem liberi sa ne cream viata asa cum dorim, prin felul in care gandim. Cu alte cuvinte: trebuie sa ai o minte care sa iti tina traista deschisa si sa stie sa aleaga ceea ce merita sa fie pus in ea!!

Daca te vei uita in jur, o sa intelegi de ce Romania a ajuns in situatia in care este: pentru ca, din pacate, cei mai multi sunt nemultumiti de viata lor, dar nu fac nimic pentru a se schimba. Toata lumea se plange de politica, dar abia-abia daca exista un minim de implicare sociala; in loc sa ne ajutam unii pe altii, ne uitam, insistent, la capra vecinului si-i monitorizam starea de sanatate. Si, cel mai grav, mereu asteptam sa ni se intample ceva bun, fara a intelege ca trebuie sa facem ceva potrivit, pentru asta.....Mergi, te rog, in Germania, Norvegia sau in Japonia si vei fi uimita: mai nimeni nu-si plange de mila, pentru ca toti sunt ocupati cu a-si atinge obiectivele motivante pe care si le-au propus! Oameni sunt si acolo, atat doar ca ei gandesc altfel. Isi programeaza mintea pentru succes.

Concluzia?... Concluzia ar putea fi aceasta: fericirea nu pica din cer, pana cand nu iti ridici privirea spre cer si nu te scuturi de praful tristetilor, apatiei sau al furiilor. Odata luata aceasta decizie, de a renunta la limite si de a fi creatori CONSTIENTI ai propriei noastre vieti, vom afla ca, din umerii odinioara impovarati, pot creste aripi luminoase, de inger.

Este ca si cum, in computerul numit minte, ai pune un DVD nou, pe care scrie: “Povestea mea de succes”. Tot ce trebuie sa faci este sa inveti cum se inscriptioneaza un astfel de DVD si chiar asta facem, impreuna.