Prin 1150, cele mai importante texte au fost disponibile - Platon din Tivoli a tradusTetrabiblos (ca Quadripartitum); Ioan de Sevilla a produs si el versiunea sa de Centiloquium, o serie de aforisme astrologice atribuite gresit lui Ptolemeu, si traduceri din de Albumasar, Alchabitius si Messahala. Si Gerard de Cromona (1114-1187) a facut peste saptezeci de traduceri araba in latina, printre care Almagest a lui Ptolemeu (Sintaxele), si doua lucrari anterioare dar necunoscute ale lui Aristotel, Meteorologica si Generatione et corruptione.
Pana la sfarsitul primului deceniu al secolului al 13-lea, operele complete ale lui Aristotel au fost pentru prima data disponibile in Europa Occidentala intr-o limba pe care fiecare savant le putea citi, si prin 1255, in ciuda unor indoieli ale bisericii, au fost acceptate ca materie de studiu in universitati. Aceasta a fost un mare pas inainte pentru astrologie, pentru ca niciun teolog serios nu a contestat faptul ca schimbarile si transformarile din viata noastra depind intr-o oarecare masura de activitatea corpurilor ceresti; savantii medievali il citeau pe Aristotel, iar noi regasim in scrierile lor - de la Albertus Magnus la Toma de Aquino si Dante - acceptarea teoriei astrologice, care au devenit o parte din argumentatia filosofica, cu un accent puternic pe liberul arbitru ca piatra de temelie a invataturii crestine; ei nu l-au mai putut nega pe Aristotel sau sa fie intru totul de acord cu Sf. Augustin, admiteau ideea ca planetele puteau influenta viata oamenilor. Biserica a fost fortata sa vada astrologia ca stiinta, si a condamnat magia.
Toma de Aquino este explicit in Summa Theologiae, majoritatea barbatilor ...sunt condusi de pasiunile lor, care sunt dependente de poftele trupesti, iar in acestea, influenta stelelor este clar simtita. Putini sunt capabili sa reziste instinctelor animalice. Astrologii, prin urmare, sunt in masura sa prezica adevarul in majoritatea cazurilor, mai ales atunci cand acestea se angajeaza sa explice cadrul general. Ele nu sunt certitudine, pentru ca nimic nu il impiedica pe om sa reziste atunci cand dicteaza instinctul, de aceea, astrologia are obiceiul sa afirme ca astrele predispun, omul dispune.
Valul de traduceri din araba au introdus un element nou in astrologia occidentala. Ptolemeu in Tetrabiblos era preocupat de justetea cu care astrologia judeca lucrurile folosind pozitia planetelor in momentul nasterii cuiva pentru a sugera viitorul copilului. El a ignorat doua aspecte carora arabii insa, le-au dat importanta: astrologia electiva si astrologia orara. Prima se refera la stabilirea unui moment propice pentru a demara o anumita actiunea – lansarea unei nave la apa, o noua afacere, o calatorie, momentul casatoriei, iar cea de-a doua ridicarea uni horoscop pentru a descoperi raspunsul la o intrebare - identitatea unui hot, probabil, sau natura unei casatorii propuse.
Cele mai multi traducatori si savanti au crezut in observatie si experiment, dar si in dobandirea de cunostinte prin studiu. Si intr-adevar, nenumarate alte lucruri se intampla pe pamant, in conformitate cu mersul stelelor.
Albert Magnus, Toma de Aquino si Roger Bacon stiau astrologie!
Wilhelm Cuceritorul era pasionat de astrologie
