Albert Magnus, Toma de Aquino si Roger Bacon stiau astrologie!

Unul dintre acestia a fost Albert Magnus (1193-1280) unul dintre cei mai mari filosofi scolastici din Evul Mediu, profesorul de Sf. Toma de Aquino, care a scris putin dar sincer despre astrologie. Iar punctul sau de vedere cu privire la subiectul astrologie se regasesc in mai multe dintre scrierile sale; el a impartasit convingerea comuna ca toate evenimentele pamantesti au fost reglementate prin miscari ale planetelor care se afirma din nou si din nou, atat oblic si fatis... Magnus apara liberul arbitru si afirma ca un astrolog instruit in mod corespunzator poate face, dupa ce a studiat pozitiile planetelor din zodiac la momentul nasterii, previziuni pentru intreaga viata a copilului - in circumstantele permise de biserica, afirma, de asemenea, ca o viziune de perspectiva (desprindereaastrologiei vocationale ca ramura specifica de studiu) ca daca un astrolog sugereaza o anumita cariera pentru un copil, parintii ar face bine sa-l indrume spre aceasta indiferent de ocupatia pe care ar fi preferat-o ei pentru acesta si care nu are sustinerea planetelor. Este pentru prima oara cand apare in comenterii si manuale, sfatul astrologic cu referire la cariera viitorului copil. Aceste sfaturi au mai fost date si de catre contemporanii lui Aristotel, dar este pentru prima oara cand se face si in scris.

Sf Toma de Aquino (cca 1226-1274), elevul lui Albert Magnus, a fost mult mai putin om de stiinta si mai mult teolog, apreciat si ridicat la mare cinste de catre papii Urban al III-lea si Clement al IV-lea apoi canonizat in 1323, la mai putin de o jumatate de secol dupa moartea sa, de catre Ioan al XXII-lea. El a avut o alta pozitie si dintr-o alta perspectiva decat Albert Mangus atunci cand a negat faptul ca stelele ar fi fiinte vii, dar sustinand ca nici un om inteligent nu s-ar putea indoi ca toate propunerile naturale ale organelor inferioare sunt cauzate de miscarile planetelor si stelelor. El a fost de acord si cu afirmatia ca astrologii au facut multe predictii adevarate, in momente in care societatea ii considera mincinosi.

Roger Bacon (1214-1294), un englez nascut in Somerset si educat la Oxford, a avut o relatie problematica cu Biserica fiind de doua ori inchis pentru erezie. El a condus un atac violent asupra magiei si asupra celor care pretindeau ca o practica, dar a realiza repede ca cei pe care ii numea magicieni erau, de fapt, invatati preocupati serios de studiu si de stiinta in ideea de a deslusi misterele existentei astfel ca si el a admis magia stiintifica.  Mai mult, a acceptat in intregime astrologia asa cum au explicat-o Magnus si Toma, a aderat la punctul lor de vedere si a mers ceva mai departe decat ei, sustinand ca planetele pot arata inclinatiile barbatului spre un comportament bun sau rau, chiar daca ambele ar putea fi modificate prin vointa libera. Bacon a petrecut mult timp cu studiul planetelor si legatura lor cu crestinismul; legatura intre Mercur si crestinism, de exemplu, faptul ca aceasta planeta este dominanta in Fecioara, sugerand Fecioara conotativ, dar si asemanarea dintre orbita excentrica lui Mercur si disputele din jurul Crezului crestin.

Aceasta teorie a fost exprimata clar si papii fusesera informati despre asta. Bacon a fost, de fapt extrem de usor de impresionat de ceea ce am putea numi doar magie astrologica: credea in eficacitatea farmecelor verbale si reale; de exemplu, era convins ca daca ritualurile se desfasurau sub auspicii planetare adecvate stocau in ele energia stelelor si a spiritului uman. El da exemplu in acest sens, o poveste despre Moise care s-a desprins dintr-o relatie amoroasa compromitatoare cu o printesa etiopiana, purtand un inel care a provocat-o pe aceasta din urma sa il uite. Mai sustine ca multe dintre minunile sfintilor au fost efectuate prin intermediul unor invocatii magice rostite intr-un moment astrologic bun.