Alianta in cuplu, cheia fericirii

Daca doua persoane formeaza o alianta ei elimina din aceasta alianta si situeaza in afara ei acele elemente pe care le-ar resimti ca fiind periculoase pentru alianta. Prin urmare alianta -in afara faptului ca stabileste un element comun- stabileste si elementele care sunt periculoase pentru cuplu, familie, grup. Sa luam o situatie simpla – o relatie anterioara, un cuplu se intelege dar mereu exista un subiect delicat – relatia anterioara a unuia dintre ei. De fiecare data cand subiectul ajunge sa fie discutat, cuplul se dezintegreaza, ea isi face mereu bagajele si incearca sa plece, apoi revine. Toate continua similar pana la urmatoarea discutie pe aceeasi tema.

Pentru a reusi sa fie impreuna, au nevoie de alianta. Pentru a stabili alianta ar trebui sa situeze cumva acest subiect delicat, altfel alianta nu este posibila iar cei doi sunt intr-o situatie de nu mai fi aliati desi sunt impreuna.

Acest cuplu (si sunt foarte multe in aceasta situatie, mai ales cupluri de tineri 20 – 30 de ani, aflati la inceputul relatiei) a preferat sa se adreseze unui terapeut. Ei sperau ca acest terapeut sa le poata spuna ce sa faca. Au inteles destul de repede ca acest lucru nu este posibil. Obiectivul lor era sa aseze undeva acest element periculos pentru alianta lor.

Pentru ca acest lucru sa fie posibil este necesar ca subiectul sa aiba o anumita autonomie. Daca un subiect te aduce intr-o stare de tensiune maxima, de stare emotionala in care esti pregatit sa iti faci bagajele, de presiune pulsionara foarte puternica un cuplu nu poate discuta, intelege, accepta, aseza acest subiect. El va reprezenta atunci un pericol permanent pentru alianta lor. Pericolul nu vine dintr-o realitate ci din acest impact care transforma un schimb de cuvinte in acte traduse de gesturi impulsive.

Daca subiectul reuseste sa fie acceptat ca un pericol pentru alianta, el poate sa fie reluat de cuplu, poate sa fie cuprins in dinamica cuplului iar cei doi sa stabileasca, de comun acord, ce fac cu el. Multe cupluri incearca sa se aseze ca si cum aceste subiecte sensibile, tabu, interzise sau nu ar exista. Este o modalitate de a incerca sa fie impreuna care functioneaza similar refularii. Dar ce faci atunci cand aceste modalitati nu functioneaza? Atunci singura solutie ramane acceptarea realitatii subiectului in ciuda dorintei unuia sau ambilor ca el sa nu existe.

Daca este acceptat ca subiect al cuplului, el poate sa joace rolul unui tert. A unui obiect care exista, care apartine cuplului dar este autonom de ei. Aceasta descriere se potriveste si descrierii unui copil al cuplului – care rezulta din alianta psihologica a doua persoane care decid sa constituie un cuplu. Orice cuplu are un tert, in relatie cu acest tert se verifica alianta lor.

Odata acceptata ideea ca tertul exista, ca subiectul exista, el poate sa devina un obiect al lucrului cuplului pentru el. In terapie acest lucru se intampla frecvent,in viata de zi cu zi se intampla natural. Ei pot decide sa nu mai vorbeasca si sa nu se mai gandeasca la subiect, pot decide sa se desparta, pot decide ca au nevoie de asigurari reciproce, etc.

De multe ori aceasta problema a stabilirii aliantelor cu alte persoane este o dificultate a persoanelor singure. Ei nu reusesc sa se alieze si sa elimine acele componente care ar putea ataca alianta. Si nu ma refer doar la legaturile de cuplu cat si la cele de prietenie, colegialitate, familiale, etc.