In spatele lor, un el, o ea si un copil. Fetita are aproximativ sase ani. Urmeaza un domn foarte inalt. Pare strain. Le spunem si lor ca nu acolo se formeaza coada. Nici un raspuns. Altcineva incepe sa le atraga atentia ca asa ceva nu se poate. "Va rog sa va duceti in spate, la rand!"
Femeia care s-a bagat in fata se hlizeste. Mama fetitei priveste in gol. Alte doua persoane intervin. "Asa ceva este incredibil. Duceti-va la rand!" Nimic.
Ma enervez. "Va rog sa va duceti imediat la rand! Asta e nesimtire! " "M-ai facut tu pe mine, sa-mi vorbesti asa? " "Nu va este rusine?!" Se aude altcineva. Privesc in spate. O coada uriasa. Oamenii ne privesc dar nu par afectati. Brusc imi amintesc alte asemenea situatii din vremea cand locuiam in Romania. De multe ori sfarseam prin a fugi intr-o toaleta pentru a-mi lasa lacrimile sa curga in voie. Imi amintesc de tigarile care-mi tremurau intre degete dupa asemenea confruntari. Situatia de fata este inca o copilarie fata de cele prin care am trecut de-a lungul timpului..
Nu se termina aici. Barbatul femeii care se hlizea incepe sa-l imbranceasca pe sotul meu. E foarte suparat ca i se tot atrage atentia ca locul lui nu este acolo. Caut din ochi pe cineva care se ocupa cu ordinea. Apare cineva. Priveste, asculta si pleaca. Starea de soc imi redevine familiara.. Merg la ghiseul de informatii. E cel mai apropiat loc in care pot sesiza pe cineva. Femeia din spatele geamului ma asculta, cred.. Ma priveste cu suspiciune. Intr-un final, imi spune, pe un ton taraganat: "Am trimis pe cineva, dar nu stiu cand o sa vina.." " Multumesc."
La coada este inca agitatie. Fiecare pare ca vorbeste singur. La un moment dat, mama fetitei vine direct in fata mea, cu fetita de mana: "Adica eu sunt nesimtita?" O secunda ca un munte de piatra cade intre mine si fetita. Raspund: "DA, sunteti.." Femeia e socata. "Cum puteti sa-mi spuneti asa ceva in fata copilului? Nu va ganditi la el deloc?" " Nu dumneavoastra ar trebui sa va ganditi la el mai intai?"
Imi dau seama ca intru in acelasi gol pe care-l cunosc atat de bine. In ochii femeii vad spaima si multa ratacire. E total nedumerita.. Sper eu.. Imi spune: "De ce nu stati linistita?" Apoi izbucneste: "De ce nu va vedeti de treaba dumneavoastra? Ce aveti cu noi?" Ma retrag cativa pasi inapoi. Sunt in gol. Domnul care i-a observat ca s-au bagat in fata i se adreseaza doamnei: " Domnisoara, n-ati inteles nimic.." In vocea lui se simte aceeasi tristete care imi inunda golul in care alunec tot mai mult..
Plec dar aud mai departe: "Nu va ganditi ca asa cum faceti dumneavoastra acum, asa va face si copilul cand se va face mare? Ce educatie....."
Mai tarziu ne intalnim cu o doamna care fusese si ea la rand. Acum vorbeste. "Stiti, am vazut de curand niste belgieni care aruncau gunoaie pe jos. I-am intrebat: Asa faceti si la voi acasa? Raspunsul a venit prompt: Aici suntem in Romania."
O zi cu Vasian
Nu vezi ca esti singura?
